Ruperea barajului Siriu – un scenariu de coşmar pentru buzoieni

0

Barajul de la Siriu este al doilea baraj de anrocamente ca mărime din ţară, după Barajul de la Gura Apei (sau Gura Apelor), construit în munte, pe Râul Mare, la aproximativ 40 de km de Hațeg, al 5-lea din Europa şi al 12-lea din lume, având dimensiuni impresionante; peste 250 metri lungime, 150 lăţime şi 120 înălţime, cu o lungime de aproximativ 13 kilometri şi o lăţime medie de 500 metri. Ce se poate întâmpla dacă barajul de la Siriu ar ceda? Specialiştii spun că acest lucru e imposibil, dar astfel de asigurări au auzit şi locuitorii din Belciu, măturaţi de ape în 1991, sau cei din alte zone ale lumii care au trăit catastrofe similare.

CITEȘTE ȘI:

Lacurile de acumulare pot constitui surse potenţiale majore de risc pentru localităţile şi obiectivele din aval în cazul unor accidente la acestea, aşa cum s-a întâmplat în anul 1991 prin ruperea barajului Belci de pe râul Tazlău, afluent al râului Trotuş (care reprezintă singura avarie de baraj important din ţara noastră) şi în anul 1997 prin ruperea barajului Cornăţel, din bazinul hidrografic Vedea. Cauzele defecţiunilor sunt datorate în cea mai mare parte condiţiilor geologice, unor neglijenţe de execuţie şi întreţinere, precum şi vechimii acestora, ţara noastră având o istorie bogată în calamităţi naturale şi evenimente catastrofale cauzate de activitatea umană. Pe de altă parte, cauzele de origine naturală trebuie căutate în structura geo-morfologică a teritoriului ţării noastre. Sunt bine cunoscute în acest sens, de exemplu, punctele vulnerabile prin tradiţie, la cutremure şi inundaţii. De altfel, multe astfel de locuri se află în zone seismice, unde construcţia structurilor sigure este deosebit de dificilă. Barajele Siriu, Măneciu, Paltinu, Poiana Uzului sunt cele mai  expuse la astfel de accidente fiind situate la mai puţin de 100 km de zona epicentrală Vrancea, cel mai important focar seismic din Romania.

Alunecările de teren care se produc pe versanţii dealurilor prin deplasarea rocilor de-a lungul pantei sau lateral ca urmare a unor fenomene naturale (ploi torenţiale, mişcări tectonice, prăbuşiri ale unor grote, eroziuni puternice, etc.) sau chiar ca urmare a unor activităţi umane, sunt, pentru lacul Siriu şi locuitorii Văii Buzăului, un adevărat pericol, întrucât lucrările de finalizare ale barajului au fost făcute la repezeală și cu costuri cât mai mici ori n-au mai fost făcute: injectarea laptelui de ciment în munții din stânga și dreapta barajului, pentru a fi de neclintit, au fost întrerupte, corecția torenților din stânga și dreapta lacului de acumulare, pentru a preveni alunecările de teren în cuva lacului, n-au mai fost finalizate… Astfel, an de an, D.N.10 este blocat prin căderea stâncilor urnite de torenți, milioane de metri cubi de pământ s-au ”prelins” în cuva lacului pe Siriaşu, pe Tehărău, pe Giurca, colmatându-l, ba, mai mult, la Groapa Vânturilor un versant întreg a ajuns în lac despărțindu-l efectiv în două… Prin colmatare, lacul Siriu ar putea creşte presiunea asupra barajului, situaţie în care barajul ar putea să se rupă. Dacă acest baraj se va rupe, se va produce cel mai mare dezastru din istoria României, în lacul de acumulare fiind peste 1 500 000 de metri cubi de apă.

Bani mulţi, pentru multe buzunare

Aşa cum scriam şi într-un alt articol recent, Barajul Siriu produce mulți bani. Pentru multe buzunare. Iar unul dintre buzunare este ”Apele Române”, regia care administrează luciul de apă aproape colmatat,  înjumătățit în fiecare an de milioanele de metri cubi de pământ care se scurg în el. Aceasta, în goana disperată după zeul ban, administrată la rândul ei de niște inși iresponsabili, ignoră orice măsură de prevedere, orice măsură de siguranță, numai pentru a-și trage un profit cât mai frumușel în propriul buzunar. Astfel, fără a testa, cerință obligatorie în asemenea cazuri, rezistența versanților din stânga și dreapta lacului de acumulare, Regia ”Apele Române” a urcat nivelul apei în baraj cu 15 metri pe verticală. În urma acestei măsuri, lungimea lacului a crescut cu mai bine de 3 kilometri și milioane de metri cubi de apă neprevăzuți  în proiectul de rezistență al muntelui de anrocament din față presează barajul și munții din lateral căutând să iasă din strânsoare…

Baraj rupt la Bacău

Ploile torenţiale care au căzut în 28-29 iulie 1991 în Carpaţii Orientali, în Subcarpaţii Moldovei şi ai Curburii au provocat o undă de viitură pe râul Tazlău (judeţul Bacău), de circa 7 metri înălţime, şi care, la rândul ei, a dus la ruperea barajului de la Belci. În momentul în care barajul s-a umplut, una dintre cele două ecluze s-a înţepenit. Presiunea uriaşă exercitată de apă a rupt barajul, iar valul de apă a măturat satul Belci, aflat în aval, pe cursul râului. Au fost 25 de morţi şi nici una din cele 250 de case nu a mai rămas în picioare. În cazul Barajului Siriu, efectele deciziei Regiei ”Apele Române” de a urca nivelul apei în baraj cu 15 metri pe verticală vor fi identice cu ceea ce s-a întâmplat  la Belci, producându-se cea mai mare catastrofă din istoria României. Şi, totuşi, cu toate că riscul iminent de rupere a barajului este o realitate, nici “Hidroelectrica” si nici Apele Române nu consideră că populaţia merită să fie informată despre pericolul care o paşte.

Al doilea ca mărime din ţară

Barajul de la Siriu este al doilea baraj de anrocamente ca mărime din ţară, după Barajul de la Gura Apei (sau Gura Apelor), construit în munte, pe Râul Mare, la aproximativ 40 de km de Hațeg, al 5-lea din Europa şi al 12-lea din lume, având dimensiuni impresionante; peste 250 metri lungime, 150 lăţime şi 120 înălţime, cu o lungime de aproximativ 13 kilometri şi o lăţime medie de 500 metri. Ce se poate întâmpla dacă barajul de la Siriu ar ceda? Specialiştii spun că acest lucru e imposibil, dar astfel de asigurări au auzit şi locuitorii din Belciu, măturaţi de ape în 1991, sau cei din alte zone ale lumii care au trăit catastrofe similare.

Valul ucigaş

Ruperea Barajului de la Siriu ar putea duce la producerea unui adevărat val ucigaş, care ar mătura de pe faţa pământului zeci de sate şi oraşe şi ar crea o undă de şoc ce ar fi resimţită şi în Bucureşti. Aproape 200.000 de locuitori ai judeţului ar trebui evacuaţi în cel mult o oră, iar Valea Buzăului ar deveni „ieşire la mare”. În opinia specialiştilor, în ipoteza unei catastrofe la acumularea din Munţii Buzăului, viitura produsă de ruperea barajului ar avea 30 metri înălţime la intrarea în oraşul Nehoiu, înghiţindu-i, efectiv, pe cei 11.631 locuitori, şi ar ajunge în oraşul Buzău cu o înălţime de 7-8 metri, forţa de distrugere a acestei viituri fiind de neimaginat, distrugând practic tot ce va întâlni în cale.

Scenariu apocaliptic

Astfel, conform acestui scenariu, la o ruptură a barajului cu o breşă de 75% pe lăţime şi înălţime, unda ar parcurge distanţa de 85 km, până în municipiul Buzău, în aproximativ o oră şi jumătate. La Nehoiu, valul ar ajunge în 9 minute, la Pătârlagele, în 19 minute, la Cislău în 27 de minute, la Berca în 68 de minute, iar la Buzău în 85 de minute. Calculul ipotetic pentru înălţimea valului produs, la 75% avariere, este estimat la 60 de metri în aval de Barajul Siriu. Ar urma ca înălţimea undei de viitură să scadă treptat, ajungând la Nehoiu  – 30 m, la Pătârlagele – 21 m, la Cislău – 19 m, la Berca – 10,5 m, iar la intrarea în municipiul Buzău – 7,42 m. În ipoteza în care barajul ar fi avariat pe 50% din înălţime şi lăţime, atunci înălţimea undei va scădea cu 1-14 m în diverse amplasamente, iar dacă avarierea ar fi pe 25 %, unda ar scădea cu 1-34 de metri.

La mâna lui Dumnezeu

Locuitorii de pe cursul râului Buzău nu au nici o teamă. S-au obişnuit cu hachiţele şi deversările lucrătorilor de la Hidroelectrica şi Apele Române, iar creşterea apei nu îi mai afectează cu nimic. Nici nu mai feresc animalele de la marginea râului, nici nu adună lemnele, nici nu au de gând să mişte vreun deget. Pentru ei este mai importanţă voinţa Domnului. „Ce să facem mamă…? Facem ce va vrea Bunul Dumnezeu. Ce o fi să facem. Ne urcăm mai la deal până trece apa şi după ce trece venim înapoi. Da’ nu vine apa aşa mare la noi. O singură dată a fost mare de tot, prin 1970, dar de atunci nu o mai venit niciodată aşa”, spune Victoria Drăghici, din Păltineni. Tanti Victoria a trecut de 75 de ani şi nu se mai teme de mult de baraj. Spune că, dacă nu s-a întâmplat nimic până acum, nici de acum încolo nu se va întâmpla: „Nu mai are unde să ne ducă. Suntem bătrâni… Tot la vale…”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here