La fel de răi

0

Una dintre caracteristicile esențiale ale unui stat democratic este pluralismul. Ceea ce, în esență, înseamnă că trebuie să existe minimum două partide politice. Acestea trebuie să fie întemeiate pe grupuri de interese legitime, care au, dacă nu scopuri fundamental diferite, în orice caz mijloace diferite de a-și atinge obiectivele. Dacă un partid care a guvernat prost nu poate fi penalizat prin trecerea sa în opoziție, iar dacă un partid care a luptat în opoziție, sancționând erorile celor de la putere, din perspectiva interesului cetățeanului, nu poate veni la guvernare, atunci statul respectiv nu mai trăiește în democrație.

Afirmația conform căreia atât PSD, cât și partidele din opoziție sunt la fel de rele pentru români este echivalentă cu teza conform căreia nici unii, nici alții nu au făcut nimic bun. Ar fi o naivitate să ne imaginăm că numai în această țară oamenii au tendința de a pune semnul egalității între unii și ceilalți. În realitate, pretutindeni, în preajma unei bătălii electorale, există un discurs puternic care se poartă în acești termeni. Cât de adevărată este o asemenea teză? Cine sunt cei care o susțin în mod natural? Cine sunt cei care o promovează din motive de tactică electorală? Ce s-ar întâmpla, dacă am face un raționament prin reducere la absurd?

Dacă am merge cu asemenea afirmații până la capăt, ar trebui să tragem concluzia că, de vreme ce nici unii nici alții nu sunt mai buni, nu este nevoie de alternanță la putere. Pur și simplu un partid ar putea să conducă destinele românilor nonstop. Pe cale de consecință, nu mai este nevoie de pluripartitism. Este suficient să avem un partid unic. Cel mult, ar putea fi acceptată ideea unei rotații la guvernare a liderilor aceluiași partid. Deși, dacă ducem chiar până la capăt raționamentul, nici măcar de rotația cadrelor nu mai este nevoie, de vreme ce, ca să ne întoarcem la afirmația inițială, toți sunt o apă și-un pământ. Am făcut aceasta reducere la absurd pentru a demonstra că, atunci când premizele unui raționament sunt greșite, și concluziile sunt greșite. În consecință, daca suntem conștienți de adevăratul interes al nostru, ca cetățeni ai unui stat democratic, trebuie să aruncam la coșul de gunoi următorul tip de silogism: “PSD a guvernat rău pentru români; dar nici PNL, nu va guverna mai bine; în concluzie, nici unii, nici alții nu merită aleși ”.

Și tot la lada de gunoi ar trebui să ajungă și următorul silogism: “PNL și PSD nu sunt capabile sa facă mai multe lucruri bune; nici mai puține lucruri rele; în concluzie, putem să-i alegem în continuare pe oricare din ei”.

Una dintre caracteristicile esențiale ale unui stat democratic este pluralismul. Ceea ce, în esență, înseamnă că trebuie să existe minimum două partide politice. Acestea trebuie să fie întemeiate pe grupuri de interese legitime, care au, dacă nu scopuri fundamental diferite, în orice caz mijloace diferite de a-și atinge obiectivele. Dacă un partid care a guvernat prost nu poate fi penalizat prin trecerea sa în opoziție, iar dacă un partid care a luptat în opoziție, sancționând erorile celor de la putere, din perspectiva interesului cetățeanului, nu poate veni la guvernare, atunci statul respectiv nu mai trăiește în democrație. Ei si, ar putea spune unii, ce dacă? Acestora le răspund în felul următor: dacă nu mai există posibilitatea alternanței la putere, dacă cei care au greșit nu pot fi scoși pe tușă, nu pot fi sancționați politic și moral pentru greșelile lor și nici penal, pentru abuzurile și ilegalitățile lor, atunci cetățenii vor avea infinit mai mult de pierdut decât în situația în care, la putere, se succed partide care au calități și defecte. Aceasta afirmație este adevărată chiar și în eventualitatea în care calitățile reprezentanților puterii de azi ar fi egale cu cele ale reprezentanților opoziției și la fel s-ar întâmpla și cu defectele.

Regula, în orice țară din lume, este că partidul aflat la putere are tot interesul să acrediteze ideea că ceilalți nu sunt mai buni decât el. Că nu ar face treaba mai bună. Și să semene descurajarea în rândul electoratului. Pentru că un număr cât mai mic dintre cei nehotărâți să se prezinte la urne. În timp ce partidele din opoziție au sarcina de a prezenta situația pe dos. De a încerca sa demonstreze că alternanța e necesară. Și benefică pentru cetățeni.

Faptul că alternanța este o regulă în lumea democratică, iar nonalternanța este excepția ne arată că cei care acreditează ideea că toți sunt la fel nu au dreptate. Și, conștient sau inconștient, acționează împotriva interesului național.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here