LIVIU DRAGNEA, DUȘMANUL PSD

0

O zi! Atât a durat forţa celui mai mare partid din Romania. O singură zi! După ce, miercuri, cu mult aplomb și siguranţă de sine, comisia juridică a Senatului, majoritar pesedistă, a dat aviz favorabil grațierii faptelor de corupţie sau asimilate corupţiei, joi, aceeaşi comisie și-a revocat votul dat cu o zi în urmă. A fost de ajuns ca Dragnea să-și mârâie pe Facebook nemulțumirea, că partidul și-a reconsiderat poziţia și a schimbat macazul. Este cea mai proastă imagine pe care PSD și-a creat-o singur, de la preluarea puterii și până în prezent, arătând cât este de vulnerabil si cum se poate sparge în bucăți.

CITEȘTE ȘI:

Șovăiala, lipsa de coerență și adeziune, soluțiile controversate, lipsa de comunicare în interior, heirupismul politic și decizional sunt doar câteva din hibele care se vad cu ochiul liber. La toate acestea se adaugă și atitudinea duplicitară a lui Liviu Dragnea, care este vehement și războinic în fața camerelor de filmat, iar în rest se cuibărește sub birou, lăsând impresia că ar conduce partidul cu mână de fier. În realitate, nu conduce nimic.

Câte partide sunt în PSD?

Nu se ştie câtă vreme se mai poate vorbi de PSD în accepțiunea în care am fost obișnuiți. Oricât de mult s-ar trage perdelele să nu se vadă nimic din interior, faptele arată că marele partid este un conglomerat de partide și partidulețe, de grupuri alogene, de găști ocrotite de baroni locali, și nu puțini, de grupări de interese și de facțiuni de fii, nepoți și amante nesătule, de neveste băgăcioase și lacome și de nași din interes. În realitate, PSD nu există. Există însă partidul lui Ponta, partidul lui Codrin Ștefănescu, al lui Grindeanu, chiar și al lui Tăriceanu, al lui Florin Iordache și chiar partidul complicilor cu opoziţia. Dacă nu s-ar vedea de la o poștă că a fost băgat la înaintare cu grațierea faptelor de corupţie, ai fi tentat să crezi că există și partidul lui Şerban Nicolae. Şcoala veche, absolvită la Cotroceni, sub Ion Iliescu, nu îi este întotdeauna de folos, chiar dacă a fost una foarte serioasă. Şansa lui este că Iliescu este încă un personaj peste care nu se poate trece, ceea ce irită celelalte partide personale adunate sub umbrela lui Liviu Dragnea.

Și-a tras singur preșul de sub picioare

Reacţia liderului PSD în povestea grațierii faptelor de corupţie ar baga în încurcătură orice analist politic serios. Nu ar înțelege nimic, în mod cert. A fost un joc imbecil, o strategie lipsită de logică sau doar atât îl duce minte? Sau, pur și simplu, i-a fost frică de reacţia necontrolată a ultra nervoșilor protestatari din Piaţa Victoriei? Degeaba a spus că nu va permite nimănui să afecteze imaginea acestui partid, care este susţinut și de la care oamenii aşteaptă lucruri bune. Degeaba a dezaprobat categoric votul din Comisia Juridică de la Senat. Laptele dăduse deja în foc, caci reacţia lui a apărut abia noaptea, după ce mulțimea furioasă se adunase la Victoriei. Era cu totul altceva dacă, voalat sau nu, trimitea avertismentul înainte de vot. Iar când, a doua zi, comisia și-a schimbat radical opinia, lumea nu a asociat intervenţia lui cu vreun gest salvator, ci, mai degrabă, cu diletantismul unui lider care nu a înţeles că pentru el s-a sunat retragerea. Simpatizanții PSD au și ei mândria lor, firesc, s-au cam săturat de postura pierzătorilor în conflicte provocate de alţii, după ce, la alegeri, au zdrobit tot ce le-a stat în cale.

Politica nu e pentru alegători

Când un partid se contrazice în decizii de la o zi la alta, ai fi tentat să crezi că e vorba de politică. În realitate, este vorba de prostie în cea mai curată formă. De totală nepricepere, poate și de înțelegeri ascunse, de ce nu? Probabil că Băsescu îşi freca mâinile de bucurie, de exemplu, radiind de fericire că, dacă nu se rezolva în totalitate grațierea Elenei Udrea, măcar îi mai îndulcește situaţia. În loc să-și fi văzut de meciurile cu Laura Codruţa Kovesi, alerga de la o comisie la alta ca să-și salveze iubita politică. PSD s-a dovedit a fi slab, foarte slab. A doua oară, în decurs de cinci luni. N-a avut puterea să meargă până la capăt, cum ar fi trebuit să facă și cu Ordonanţa 13. Pleci pe un drum? Ține-l! Și-a dovedit nu numai slăbiciunea, dar și vulnerabilitatea în fața unei distrugeri care va fi aruncată pe umerii altora, nu a vinovaților. Asta e politica. E făcută pentru politicieni, nu pentru alegatori. De la ei, politicienii îşi iau doar voturile.

Liderul de sub birou

Indiferent cât de mult ar poza în luptător, Dragnea îşi conduce partidul cuibărit sub birou. Doar naivii mai pot avea încredere în vorbele și clișeele lui. Este îngenuncheat de baronii la mâna cărora se află, de interesele lor. Iese din cuvântul lor sau nu îşi onorează angajamentele, partidul se sparge în bucăți și gata socoteala.  Are de înfruntat și atacurile de gherilă ale lui Ponta, care nu întotdeauna sunt nefondate. Problemele din Justiţie, de a căror soluționare favorabilă se cramponează, nu dau semne că s-ar rezolva in interesul lui. I s-a dat de înţeles, limpede, că e mai rezonabil să se retragă acolo unde vrea și ar cam trebui să-și mute ce i-a mai rămas prin țară, și va fi liniştit până la adânci bătrâneți. Preferă însă postura războinicului feroce, chiar cu riscul de sparge partidul, uitând însă că, atât timp cât stai în genunchi, nu te poţi numi luptător.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here