Comorile de la Năeni și drumurile noastre desfundate

0

Impresia este că intri în alt timp, în altă lume. Nici nu poţi localiza ce anume imprimă această stare: ulițele satelor, mărginite de mărăcinișuri, căsuțele bătrânești, denumirile locurilor – Colarea sau Tigori, tăieturile dealurilor, imperiul calcarului, vegetația uscată de pe coame, relicvele dinaintea erei noastre descoperite în parcurile arheologice… Pe urmă, vezi construcțiile noi, într-o discrepanță de arhitectură uluitoare faţă de restul așezării, care te readuc în realitate, vezi oamenii care trăiesc azi, ci nu ieri, şi trebuie să-şi răspundă nevoilor socioeconomice. Raportată la secolul XXI, comuna nu răspunde unui standard acceptabil de viaţă. Turistic, stă pe o mină de aur. Istoric şi geografic, este de-o abundență rar întâlnită.

CITEȘTE ȘI:

Infrastructură rutieră praf, nivel de trai scăzut

Ca infrastructură de bază şi de servicii, există televiziune, Internet, cablu, salubritate şi sistem de alimentare cu apă, pe o lungime a reţelei de peste 20 km, pentru satele Năeni, Fântânele, Proșca şi Vârf, iar la Finţeşti investiția este încă în lucru. Localitatea nu are acces la alimentarea cu gaze şi la canalizare. Comunitatea dispune de dispensar uman, şcoli, grădinițe, centre culturale. Drumurile însă lasă mult de dorit. Vorba unui mucalit, ștab prin primăria din Năeni: „Şi PNDI, la care am lucrat toți un munte de hârtii, s-a licitat la nivel naţional şi am avut şi un câștigător, dar şi Măsura 322, cu un proiect declarat eligibil, dar fără finanțare, au fost două mari păcăleli.“ Bugetul localităţii este unul mic: „Din 2 milioane de lei, cu tot cu plata profesorilor, cheltuielile de funcționare a primăriei, pentru investiţii ne rămân în jur de 300.000 lei, bani din care nu putem face mare lucru, poate doar mici lucrări, de exemplu alimentare cu apă, pietruire drumuri, igienizare şcoli şi grădinițe.“ Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura şi cioplitul pietrei. Niciuna nu este generatoare de bani, astfel că majoritatea populaţiei a rămas la un standard de viaţă limitat. În jur de 400 de persoane lucrează ca zilieri în podgoriile Lacert A Winery (80 ha plantație nouă), Domeniile Blaga (60 ha vie tânără), Domeniile Săhăteni şi Oenoterra (cu sediul în Prahova, dar cu vii şi la Năeni). La acestea se mai adaugă câţiva proprietari mai mici (Stanciu, Burducea, Apostol etc.), ale căror crame sunt înscrise în circuitul ANTREC.

Vatră de istorie bogată

Năeni, cum spuneam, stă pe o vatră de istorie. Din acest punct de vedere ar putea deveni un loc de pelerinaj. La 4 km nord de Finţeşti se află situl arheologic de interes naţional, cu două așezări, una aparținând culturii Monteoru din Epoca Bronzului (mileniile III-I î.Hr.), iar cealaltă din epoca migratoare (secolele IV-V e.n.). Alte cinci obiective sunt înscrise în lista monumentelor istorice de interes local: situl de pe dealul Colarea, cu o necropolă de la mijlocul mileniului al III-lea î.e.n.; o necropolă din perioada Halstatt (sec. V î.e.n.); o așezare din epoca migrațiilor, pe dealul Greabănu; în satul Proșca, la „Trei Izvoare“ şi în „Livada de la Cruce“, sunt o așezare din Epoca Bronzului, o alta din Halstatt, două din epoca migrațiilor şi una medievală; la „Valea Proştii“, de asemenea, se află alte două necropole… La acestea s-ar mai putea adăuga grotele preistorice, chilia lui Ambrosie, Crucea Manafului, pădurea cu pini, Izvorul din bătrâni etc. O mulţime de descoperiri, cea mai importantă fiind considerată statuia zeiţei Anaithys sau Naios, de la care se presupune că ar proveni şi numele localităţii, îmbogățesc zestrea culturală şi istorică excepțională din acest perimetru al Buzăului. Primăria Năeni a intuit potențialul turistic şi a acţionat în acest sens. De exemplu, a organizat un festival care se numeşte „Glasul Pietrei“ (28 iulie), unicul din ţară cu acest profil, în cadrul căruia se reconstituie secvențe din viaţa dacilor, iar deschiderea este asigurată de nişte tineri călare, costumați în port popular, care apar straniu dintre stânci, purtând cu ei drapelul de luptă strămoșesc „lupul dacic“ şi unelte de cioplit în piatră, spre a împărtăși invitaților tainele acestui străvechi meșteșug popular. Apoi, a reactivat tabăra de sculptură de pe dealul Tigori (numele provine din termenul grecesc „tegora“, care înseamnă „loc sacru“), unde deja există sute de lucrări ale artiștilor şi ucenicilor acestora. Fundația „Sf. Sava“, implicată deja într-un proiect social prin azilul de bătrâni din localitate, a lansat un proiect de reconstituire a unei așezări dacice, formate din zece colibe, care îşi propune să refacă stilul de viaţă al geto-dacilor. Vatra dacică va avea o stână, un atelier de olărit, un lac de peşte, cuptoare de pâine, instrumente de prelucrare a strugurilor şi va fi populată cu tineri voluntari care doresc să recompună momente de acum 2000 de ani. Localitatea are aşadar o rezervă turistică fabuloasă, nefolosită însă din cauza drumurilor proaste şi a lipsei capacităților de cazare.

Drumul lat care urcă Istriţa, pe care îl pot folosi şi unele vehicule. Dincolo de ultimul val al reliefului se întinde câmpia nesfârşită.

Același mucalit ne spunea că „vin în fiecare sâmbătă autocare, dar nu pot urca maşinile la necropole, la Biserica dintr-o Piatră ori la tabăra de sculptură, turiștii se duc pe jos, dar a doua oară nu-i mai prinzi“.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here