CASA „CODESCU” DE LA CHIOJDU, ÎN BUZUNARUL ORICĂRUI ROMÂN

0

O copie a Casei „Codescu” se află la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, imaginea acestei construcţii reprezentative pentru zona Munteniei fiind redată şi pe bancnota de 10 lei.

CITEȘTE ȘI:

Aşezare de tip răsfirat cu tendințe de concentrare în mijloc, satul Chiojdu din judeţul Buzău este situat într-o depresiune formată pe malurile râului Bâsca Chiojdului. Numele acestui loc retras provine de la cuvântul latinesc „quies” care înseamnă linişte. În trecut, ocupația de bază în această zonă era pomicultura, fapt ce se reflectă şi în arhitectura caselor. La primul nivel erau amplasate beciurile mari, unde se păstrau fructele proaspete şi butoaiele cu ţuică, iar la etaj erau camerele de locuit. Casa „Codescu” din Chiojdu are o arhitectură populară monumentală, cu trăsături specifice zonei subcarpatice din secolele XVIII şi XIX. Copia acestei case, ce datează din secolul al XVIII-lea, se află la Muzeul Satului din Bucureşti şi a fost făcută în anul în anul 1936. Casa are în componența sa şi o „zăcătoare”, un recipient din doage, de mare capacitate, în care se puneau fructele la macerat. Aceasta este prevăzută cu acoperiș de șindrilă sprijinit pe stâlpi. Din punct de vedere arhitectural, casa cu acoperișul în patru ape şi învelitoare din șiță măruntă, aşezată în solzi de peşte, este înălțată pe o temelie impunătoare, zidită din piatră de râu. În interiorul temeliei se află pivnița şi camera cu unelte. Pereţii casei sunt alcătuiți din bârne de brad cu diametrul mic, ce sunt aşezate în cununi orizontale. Capetele bârnelor rămân vizibile la colţul casei, depășind linia pereților. Intrarea în beci este protejată de un foișor deschis pe stâlpi ciopliți în lemn. Accesul spre camerele de locuit de la etaj se face printr-o scară exterioară din piatră, situată asimetric pe fațada principală. Aici, principalele elemente decorative sunt situate la stâlpii şi grinzile foișorului, dar şi la pălimarul prispei, toate acestea fiind traforate, cioplite sau crestate. Casa are trei camere şi prispă cu foișor. Tinda era folosită drept cameră de trecere unde erau păstrate şi obiectele de uz gospodăresc. Aceasta este o cameră întunecată şi îngustă, cu podea din pământ lipit. Tinda face legătura cu celelalte două camere: camera de oaspeţi şi cea de locuit. Veţi observa aici că majoritatea accesoriilor ornamentale din interior sunt ştergare de bumbac sau covoare de lână, toate împodobite cu ample compoziţii decorative, brodate sau alese. În odaia mică şi în tindă se află o expoziție cu obiecte specifice vieţii pastorale ca buciumele legate în coajă de cireş (instrumente de semnalizare ale păstorilor) sau recipiente necesare prelucrării laptelui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here