Cultura, la Buzău / „Scriitorii consacraţi”, cărți şi „almanahe”pe bani publici

1

„Măcar în faţa banului public, „scriitorul consacrat” şi manelistul de la Buzău să fie un pic egali. Pentru că în faţa pieţei libere nu stau pe acelaşi picior. „Scriitorul consacrat”  o ocoleşte (în timp ce o propovăduieşte) prin magia „elitei” veşnic subvenţionate. Manelistul e nevoit să înfrunte piaţa liberă direct pe la botezuri şi cumetrii, stând la masă cu oameni bogaţi şi fără inimă. Şi, totuşi, există ceva care îi uneşte. Şi unul, şi celălalt ridică osanale celui care dă mai mult.”

CITEȘTE ȘI:

Procente uluitoare din bugetul Buzăului (uneori ating 10-15%) se duc pe zile de oraş, târguri, festivaluri de cântec şi joc, biserici, evenimente sportive trecute în general la rubrica cultură, religie, recreere. Segmente întregi de cultură „folclorică” sau de cultură „înaltă” sunt susținute de consiliile locale sau Consiliul Judeţean. Sunt bani mulţi şi politizați în sensul cel mai ignobil (adică doar distracție electorală) iar elita e mândră şi neutră. Numai că politizare şi neutralitate sunt cam acelaşi lucru, au demonstrat-o elitele prea destul.

Cum nu poți pretinde în agora că ești intelectual fără să ai o carte cu numele tău pe copertă, fripturiștii buzoieni, muncitori cu veleități de scriitor și specialiști în relații interpartinice (a se citi sug de la mai multe oi), scot cărți după cărți, o maculatură menită să-i legitimeze ca intelectuali și să le crească valoarea printre aplaudacii pe care i-au decretat la rândul lor scriitori. Premiați an de an de către Primăria Buzău pentru că susțin autonomia teritorială pe criterii „scriitoriceşti”, adică Buzăul e numai al lor şi al găştii lor, pen’că doar „ei e poieţi”, fripturiștii noștri acceptă an de an să fie jigniți de către primarele Buzăului, cu sume variind între 10.000-20.000 de lei din bugetul public al Primăriei Buzău pentru a-și tipări ”cărţile” (asta ca să înțelegem cu toții pentru cine cântă ei când fac pe ”multiculturalii”). Chiar şi anul acesta, rămași, se pare, fără bani în prag de sărbători, câțiva dintre ei și-au relansat tentativa de producere intelectuală. Ce ne intrigă pe noi, însă, nu e faptul că pupincuriștii ăștia publică pe bandă rulantă, ci că_contribuabilul buzoian (am scris exact cum s-ar fi exprimat susnumiții) nu a fost obligat încă să-i treacă pe „cetăţenii de onoare” la rubrica persoane în întreţinere.

 „Ochiul şi timpanul” culturii buzoiene

Ovidiu Cameliu Petrescu

Ovidiu Cameliu Petrescu este un fost deputat buzoian în legislaturile 1990-1992, 1992-1996, 1996-2000 și 2000-2004, ales succesiv pe listele FSN, FDSN, PDSR și PSD. În urmă cu 10-15 ani, a pus la cale suveica „Renaşterea Buzoiană”, o asociaţie culturală menită să absoarbă mulţi bani publici de la instituţiile buzoiene. Cu timpul, asociaţia a devenit „ochiul şi timpanul” culturii buzoiene, fiind structurată pe principiile unei găşti securist-mafiote. Aici, cu timpul, şi-au găsit locul oportuniştii, cei care nu aveau nimic de spus în literatura buzoiană, dar se voiau cu tot sufletul în centrul ei. Aşa au apărut iniţiatorii de „polemici necordiale”, ajungându-se de cele mai multe ori la atacuri la persoană. Se poartă „demolarea” cărţilor altora, operată de aşa zişi critici literari, cu o vehemenţă nemaiîntâlnită. La Buzău, mai există una sau chiar două găşti literare. Niciuna nu are, însă, personalitate, fiindcă toate sunt anexate programatic, ideologic şi pupincuristic altor găşti zonale, care la rândul lor sunt anexate altor găşti cu iz naţional.

Conducerea „Renaşterii Buzoiene” îşi tipărește „cărțile” cu banii Primăriei Buzău, apoi le revinde tot Primăriei

„Renăscuţii” lui PeSDe

În ultimii 12 ani, „Renaşterea Buzoiană” a publicat cu precădere cărți scrise de membrii consiliului de conducere ai asociaţiei. Banii pentru editare şi tipărire veneau de la Primăria Buzău şi Consiliul Judeţean Buzău, care, la rândul lor primeau subvenții de la Ministerul Culturii. Din 2000 până în 2017, Ovidiu Cameliu Petrescu, președinte al „Renaşterii Buzoiene”, a publicat trei cărți prin intermediul asociaţiei. Marin Ifrim, secretar în cadrul asociaţiei, a publicat 15 cărți, iar Tudor Cicu, un apropiat al celor doi, şapte lucrări. Viorel Frâncu, referent la Biblioteca Judeţeană Buzău a PSD, a primit si el finanțare pentru patru cărți. Lucian Mănăilescu, un alt apropiat al celor doi, şi-a scos si el trei cărţi în ultimii ani, la fel ca şi Ştefan Dima, tapiţerul asociaţiei şi tovarăşul de „mers la curve” al secretarului Marin Ifrim. O sursă din interiorul acestei găşti mafiote ne-a povestit cum decurg lucrurile: „Există un comitet director (n.r. – alcătuit în mare parte din cei enumerați mai sus) care alcătuieşte o listă cu cărți ce urmează a fi tipărite şi apoi le discutăm împreună. Acolo hotărâm ce autor și ce carte merită a fi publicată sau nu”. Sursa noastră afirmă că apoi majoritatea tirajului este cumpărat de către Primăria Buzău şi Consiliul Judeţean Buzău, prin intermediul bibliotecilor aflate în custodia lor.

Foaie verde laba gâştii, nu-i tătic ca scriitoru‘

Asociaţia „Renaşterea Buzoiană” păstoreşte şi câteva „concursuri” de literatură, unde, ca un făcut, nu numai că renasc ca din cenuşă „distinşii” conducători ai acesteia, ci se „poieticesc” și progeniturile acestora. Ifrim, Frâncu sunt doar câteva nume care au „câştigat” aceste veritabile cacealmale literare. Și ca o bomboană pe tort, Asociaţia „Renaşterea Buzoiană” mai tipăreşte şi un almanah care poartă acelaşi titlu. S-a ajuns până acolo încât cine scrie despre „inamicii” asociaţiei are spaţiul asigurat în cuprinsul acestei maculaturi.

„Scriitorul consacrat” şi manelistul de la Buzău trebuie să fie egali

Aşadar, după părerea noastră, decât să ajutăm la apariţia unor astfel de specimene literar-securistoide, mai bine să lăsăm cultura liberă în piaţă, iar banii publici reorientaţi către proiecte din care să şi rămână ceva. Cum nu se întâmplă asta, o concluzie ar fi de tras cu o cultură înecată în atâta rahat: pe lângă intelectuali de intelectuali trebuie să încapă şi maneliştii. Măcar în faţa banului public, „scriitorul consacrat” şi manelistul de la Buzău să fie un pic egali. Pentru că în faţa pieţei libere nu stau pe acelaşi picior. „Scriitorul consacrat”  o ocoleşte (în timp ce o propovăduieşte) prin magia „elitei” veşnic subvenţionate. Manelistul e nevoit să înfrunte piaţa liberă direct pe la botezuri şi cumetrii, stând la masă cu oameni bogaţi şi fără inimă. Şi, totuşi, există ceva care îi uneşte. Şi unul, şi celălalt ridică osanale celui care dă mai mult.

1 COMENTARIU

  1. ati uitat foarte multe nume, de „mari poeți si poetese”, care au dus Buzăul în rândul celor mai mari orașe romanești în materie de pupincurism strămoșesc. Te crucești când le citești opera. Chiar și Scânteia tineretului ar fi fost mică_copilă in a slăvi mai marii obștii, mai ales pe Toma, mare iubitor de literatura. De acolo vin acum paraii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here