Mame doar cu numele. La Maternitatea din Buzău, anual, zeci de nou-născuți sunt condamnați să-și aștepte în zadar părinții

0

România, o ţară a contrastelor. Şi ne referim aici la nou-născuți. În vreme ce mii de femei nu reuşesc să rămână însărcinate şi dau bani grei pe tratamente, care în final se dovedesc fără rezultat, altele preferă să-i abandoneze la câteva minute după ce i-au adus pe lume. Şi asta fără nici o strângere de inimă. Aproape că nu există oraş din ţară unde să nu fie abandonat câte un bebeluş în spitale. Şi, din păcate, se întâmplă asta zilnic. Conform unor statistici, la fiecare opt ore, un copil este abandonat într-o unitate spitalicească din ţara noastră.

CITEȘTE ȘI:

Cel mai bine știu asta medicii și asistenții de la Secția de Nou Născuți a Maternității Buzău, unde anual sunt zeci de copii abandonați. Dacă unele mame, conștiente de faptul că nu își pot crește în bune condiții copiii, apelează la sprijinul medicilor și asistenților sociali pentru a le găsi o altă familie, altele pleacă pur și simplu din spital fără să spună nimic, la câteva ore sau zile după naștere. Acesta este adevăratul abandon. Pentru ele, copilul este o grijă de care trebuie să scape, o ființă nedorită apărută după o aventură. Astfel că, abia veniți pe lume, micuții sunt preluați deja de „străini” care încearcă să le găsească o rezolvare. Depinde, desigur și de norocul fiecăruia.

Mai multe jucării decât părinți…

„Sunt cazuri foarte multe de abandon. Sunt mame care spun din start că situația materială pe care o au depășește posibilitățile de a îngriji un copil. Situațiile acestea sunt un pic mai rare. Sunt mame care din diverse motive nu pot să își ducă copiii acasă, că tata nu este cel care dorește familia să fie și refuză să o primească în familie, că realmente nu are unde să-l ducă deoarece locuiește sub pod și așa mai departe. Cele mai multe sunt mamele care după ore sau zile de la naștere dispar fără urmă și își lasă copii aici. Intervine serviciul social în identificarea mamei, depistarea situației de fapt și soluționarea cazului. Asistenții sociali identifică soluțiile și atunci se finalizează cu plasament. Problema domiciliului trecut în acte e o glumă bună pentru că sunt persoane care nu au un domiciliu stabil practic. De multe ori oficialitățile întâmpină dificultăți în a depista domiciliul de reședință, practic, concret, dacă există pe undeva, sunt din categoria itineranți. Sunt mame care vin de pe te miri unde, cu domicilii prin Galați, Brăila. Ba chiar sunt câteva cazuri în care nici nu s-a identificat mama vreodată. Cu copii găsiți prin scări de bloc, abandonați pe unde nici nu-ți trece prin cap”, ne-a explicat un medic de la Maternitatea Buzău care vrea să-și păstreze anonimatul.

Mai grave și cu șanse mai mici de a ajunge în familii sunt cazurile copiilor cu probleme de sănătate. În urma unui anunț pus pe o rețea de socializare, mai mulți buzoieni s-au oferit să ajute un bebeluș de trei luni, trecut deja prin trei operații dar încă având grave probleme, despre care mama nu prea mai vrea să audă. Buzoienii s-au mobilizat să o ajute, dar prea multe nu se pot face, copilul fiind în condiții bune în spital însă nu și într-o stare prea bună.

„Sunt situațiile în care copilul este prematur, foarte mic, fie este cu o patologie care impune spitalizare o perioadă mai lungă de timp și acolo lucrurile sunt oarecum nuanțate. Trebuie să ținem copilul o perioadă lungă de timp în spital, cum a fost și acest caz, cu trei intervenții succesive pentru malformații și în care serviciul social rămâne să stabilească dacă se duce, unde se duce, cine poată să-l îngrijească. Niciodată nu s-a pus problema de a face colectă pentru lapte praf, pentru orice altceva. Acești copii sunt în evidența serviciului de asistență socială. Atâta timp cât copiii aceștia sunt aici, se perindă mame care nasc și inevitabil intră în contact cu aceștia ca și colegi de salon. Firesc că fiecare la un moment dat din dorința de a face un gest frumos, vine cu hăinuțe, scutece, cu toate că sunt, dar totdeauna am luat aceste gesturi ca pe niște gânduri frumoase și le-am acceptat”, a mai spus interlocutorul nostru

Asistentul social Cerasela Nicolae ne-a arătat faptul că există foarte multe mame minore, mame care sunt la al treilea-patrulea copil și care, la rândul lui, ca și frații săi, intră în sistemul de asistență socială.

„Nu este o problemă neapărat pentru că nu au sprijin din partea partenerului de viață și al familiei, ci faptul că aceste minore nasc la o vârstă tot mai fragedă,. Majoritatea au 15-16 ani, dar în ultimul timp este alarmant faptul că există cazuri în care scade vârsta minorei și la 13 ani. Dacă ar fi să facem profilul acestor mame minore, provin din familiile rome, familiile dezorganizate, condiții precare de locuit, lipsa precară de informare, care nu au avut parte niciodată de educație sexuală. A doua categorie ar fi mamele la a doua, treia naștere, cu restul copiilor care fac deja parte din sistemul de protecție și sunt deja încredințați unui asistent maternal. Copiii provin din relații pasagere, nu au domiciliul stabil, locuiesc când la mătușa, când la verișoara, au și probleme de sănătate, poate și psihice, nu au beneficiat de educație, sau chiar dacă cunosc metodele contraceptive, din neglijență sau indiferență, nu le utilizează. Este o diferența între mama care își lasă copilul, își exprimă intenția și mama care își abandonează. Deci cuvântul acesta de abandon îl folosim numai în momentul când părăsește unitatea sanitară fără să anunțe cadrele medicale, fără un bilet de voie, fără să ne lase un număr de telefon”, ne-a spus Cerasela Nicolae.

După ce o mamă „dispare”, reprezentanții spitalului trebuie să anunțe Poliția și Direcția pentru Protecția Copilului, care la cinci zile întocmesc un proces verbal în baza căruia se instituie măsura de plasament în regim de urgență. Lucrurile însă nu se termină în această fază, deoarece asistenții maternali sunt tot mai puțini, astfel că bebelușii stau cu lunile prin spital, pe la Secția de Nou Născuți sau Pediatrie, până când li se găsește un asistent maternal. Se încearcă consilierea mamelor, dar în foarte puțin ori se conving să îi accepte.

„În funcție de situație și de patologie putem să ținem copilul aici o perioadă de timp. Dacă copilul este bolnav și necesită îngrijiri rămâne la noi până când starea clinică permite externarea, dacă nu, îl ținem în limita posibilităților, a locurilor până când se soluționează. Am avut de la 8 la 100 de zile. Cazurile nu suferă comparație între ele, toate sunt excepționale. De regulă de aici pleacă la Tășnad pentru că acolo există acest centru de pacienți cronici, doamna doctor are grijă de copii până când se soluționează plasamentul. Este când ne putem permite să ținem copii aici sau nu”, ne-a mai precizat medicul de la Maternitatea Buzău.

Realitatea este mult mai dureroasă decât pare. Unele mame nici nu știu cine sunt tații copiilor lor și vor doar să scape de bebeluș.

„Asta este o realitate. Ridică din umeri și pleacă. Acesta este nivelul lor de a înțelege maternitatea și lucrurile care le implică. Sunt care ne lasă anual câte un copil. În momentul nașterii, ai contact cu mamele respective. Nici nu știu când au rămas însărcinate, nici nu știu cu cine, nici nu știu de ce. Gestul în sine de a crea un copil nu este absolut premeditat, totul este o relație întâmplătoare, la un moment dat se naște un copil. Mama respectivă nu l-a dorit niciodată și nu are niciun interes să îl dorească de la momentul acela mai departe. Punct. Asta este ceea ce se întâmplă de fapt”, a mărturisit medicul.

Din păcate, chiar dacă se identifică mamele, acestea nu pot fi trase la răspundere nicicum deoarece nu există cadru legislativ. Practic ele pot să își continue liniștite viața de dinainte, chiar dacă au născut un copil și l-au abandonat în spital.

„Nu există cadru legislativ nici pentru a te obliga să îți urmărești sarcina. Dacă ar exista, o foarte mare parte din patologia nou născutului ar putea fi evitată, dar atâta timp cât nu există obligativitatea urmăririi sarcinii… Despre ce discutăm? Despre obligativitatea de a-ți duce după naștere copilul acasă? Nu există cadru pentru asta! Nu este stipulat nicăieri în lege că vei fi tras la răspundere, că vei fi penalizat în vreun fel, că ți se va întâmpla ceva deosebit. Nu! Asta este și merge în virtutea inerției”, ne spune medicul.

În anii trecuți, serviciul de asistență socială funcționa mai bine, procedurile de plasament erau puțin mai rapide și copii ajungeau mai repede la asistenți maternali. Acum durează luni bune, sau chiar ani în cazul celor cu probleme de sănătate, până când un copil ajunge la un asistent maternal.

Dacă din exterior medicii de pe această secție par puțin reci și indiferenți, ocupați mai mult cu treburile uzuale decât de soarta micuților, ei recunosc că situația este foarte delicată, dar că încearcă să nu se implice emoțional pentru că altfel „ar muri încet”.

„Fiecare are un suflet, fiecare copil este îngrijit cu suflet, dar nu poți ca medic care lucrezi cu zeci de copii în fiecare zi să te implici emoțional în fiecare poveste pentru că am muri încet și nu ar mai fi cine să lucreze. Deci vrând nevrând la un moment dat trebuie să te detașezi de problemele acestea ca să poți veni ziua următoare la serviciu. Fiecare dintre noi gândim la fel. Dacă aș fi suferit la modul intens pentru fiecare caz de genul acesta, acum nu am mai fi putut să stăm de vorbă… Bineînțeles că indiferent de situația socială fiecare copil este îngrijit cu la fel de multă dăruire, dar din păcate nu putem să ne implicăm emoțional în fiecare caz pentru că nu este ok din punct de vedere fiziologic pentru noi. Poate că din exterior lucrurile se văd ca o indiferență, dar nu se poate numi indiferență, se cheamă protecție din partea noastră. Așa ar fi trebuit să murim încet cu fiecare pacient pe care l-am pierdut și lucrurile acestea pe termen lung, raportat la activitatea pe care o avem și la organismul nostru, nu funcționează”, subliniază același medic.

Micuții abandonați sunt botezați uneori de preotul din spital, iar nume le dau medicii și asistenții, fie după sfinții din calendar fie după persoanele care asistă la naștere.

Cazul micuței de trei luni trecută deja prin trei operații a impresionat lumea și nu se știe ce sa va întâmpla cu ea. Cert este că șansele de ajunge la un asistent maternal sunt foarte mici atâta timp cât are probleme de sănătate.

„Toată lumea a fost trup și suflet, au fost trei intervenții majore, a plecat de la noi bine. Toată lumea a iubit-o, toată lumea a purtat-o în brațe pe secție. Atât. Am depășit momentul, am trecut și avem în ziua următoare un alt caz de care ar trebui să ne atașăm la fel de mult. Pe lângă familia de acasă, această mare familie extinsă de la spital depășește puterile noastre de a ne implica emoțional. Încercăm să asigurăm partea noastră, de îngrijirea și rutina zilnică pentru copii, partea medicală. Dacă profesia noastră presupune să lucrăm cu copii, suntem atașați, dar nu putem să murim încet cu fiecare pacient și să suferim profund la modul trăire maximă cu fiecare pacient ca în cazul acesta, pentru că organismul nostru nu este capabil funcțional să facă față pe termen lung. Sigur că nu e ușor. Nu e ușor deloc. Încerci să te detașezi de partea emoțională, dar nu reușești în totalitate. Să nu credeți că la chirurgie e altfel. Și acolo sunt bunici vai de sufletul lor pe care nu îi mai vrea nimeni acasă. Și acolo sunt situații de pacienți care Dumnezeu știe cum sunt îngrijiți, cât de rău le este unde sunt și cât de bine le în spital, și nu ai mai vrea să-i externezi niciodată”, a mai afirmat interlocutorul nostru.

Acesta nu este foarte încrezător că lucrurile se îndreaptă înspre o direcție bună, mai ales că în rândul comunității de romi, unde există cele mai mari și mai multe probleme la acest capitol, nu vede nicio îmbunătățire de peste 20 de ani.

„Din păcate lucrurile nu vor merge bine dacă nu va exista un cadru legislativ care să reglementeze problemele acestea, începând de la concepție, la urmărirea sarcinii, abandon în spital, programe de informare, instruire, conștientizare. Nu am văzut de la Revoluție încoace, de când aceste comunități au programe susținute de stat, nicio ameliorare a problematicii legate de abandon. Problema aceasta o s-o discutăm în aceiași termeni și peste 10 ani la fel. Nu am văzut nicio îmbunătățire”, a concluzionat medicul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here