Un preot în sutana diavolului sau „Savaliada” popii Mihail Milea: Tu îmi dai tot ce ai, eu îți dau un loc în rai

0
„Sfântul” Mihail Milea

Personaje ca popa Milea le predică oamenilor în biserici despre bunătate și credință, îi învață ce e familia, Dumnezeu și viața. Nu e de mirare că ajung schizofrenicele să urle disperate la coadă la pupat moaște. „Sfinții” ăştia pot aduce orice creștin în pragul exorcizării. Să ne ferească Dumnezeu de astfel de popi, că de nenorociți ne ferim singuri! Voi vă dați seama în ce lume aberantă trăim dacă un popă care fură, înșeală și e unul dintre cei mai influenţi mafioți ai sistemului creat de Boșcodeală în județul Buzău e numit „Sfântul”? Dar un medic care salvează vieți cum trebuie numit? Dar un om care merge la muncă de la 7 dimineaţa la 10 seara cum trebuie numit? Dar mamaia aia care vinde zarzavat în piață și moare de frig ca să le dea ceva nepoților la facultate cum trebuie numită? Dacă un hoţ e numit sfânt, atunci voi, oamenii buni, care nu furați, nu dați în cap, nu ați obținut ilegal milioane de euro din escrocherii, atunci voi cum ar trebui să vă numiți? Dumnezeu?

CITEȘTE ȘI:

Se zice că omul are două mâini: cu una să dea și cu cealaltă să ia. Și popii au tot câte două mâini, dar numai de luat. Aşa se face că oamenilor le e frică și să moară pentru că se gândesc cât le va lua popa pentru înmormântare. Pentru că unii popi cer sute de lei, în schimbul oficierii unei slujbe de botez, cununie sau înmormântare. De găsit un loc de veci, nici pomeneală, căci acolo se vorbeşte de ordinul miilor de euro. Astfel, te gândești de cele mai multe ori, că nu e bine nici să trăieşti, dar nici să mori. Sunt, însă, popi care propovăduiesc milostenia, smerenia, prețuirea lucrurilor spirituale și nu a celor materiale, îndemnându-i pe credincioși să nu adune comori pe pământ, ci în ceruri, iar dacă au o brumă de bănuți, sunt sfătuiți, sub un subtil șantaj „duhovnicesc” – dacă ai credință, trebuie să dai – să-i doneze bisericii pentru că aceasta ştie unde este mai mare nevoie. Banul văduvei, acesta este scopul popilor escroci, adunând astfel sute de mii, ba chiar milioane de euro.

Banul e ochiul dracului. Dă-l popii Mihail Milea și scapă de el!

Așadar, ne oprim la prima categorie, cea a preoților escroci care duc în derizoriu credința și care, din păcate, sunt interfața cu religia aruncând asupra Bisericii Ortodoxe Române o pată de noroi: preotul Mihail Milea, numit de către foarte mulți enoriași „Sfântul”. Escrocherii de milioane de euro mascate şi protejate de personaje sus puse în ierarhia politică, judiciară și economică a județului Buzău au fost scoase la iveală de o investigaţie de rutină a reporterilor noştri, pornită de la o sesizare a unui cititor. Așa se face că ancheta Gazetei lu’ Buzoianu devoalează un putregai financiar fără precedent în casta bisericească de la Buzău, mascat fie sub titulatura de cămin de bătrâni, fie sub cea de fundație. În fapt, toată această „afacere” pare a avea aceleaşi caracteristici cu o construcţie financiară penală de tip piramidal care, cu siguranţă, a avut nevoie de complicitatea mai multor persoane sus-puse pentru a putea fi protejată. În capul listei: un preot (?!), Mihail Milea, al cărui nume apare, de-a lungul timpului, în presa locală, atât în sfera așa ziselor afaceri caritabile, cât și într-o serie de scandaluri din zona penală.

Azi la popi un ban de dai, mâine plângi că nu-l mai ai

Pictoriţa Măndica Păun

Cum funcţionează morișca escrocheriilor? Jenant de simplu. Bătrânii singuri – atenție! – cu o mare credință în Dumnezeu și cu o frecvență de ceas elvețian  la slujbele bisericilor ortodoxe din Buzău, deveneau automat țintele predilecte ale popii Milea. Victimele erau supuse unui tir de „șușoteli” de genul: „ai credință, Dumnezeu te va ajuta”, „arată-ne că-l iubești pe Dumnezeu”, „Dumnezeu va avea grijă de tine” etc. În fapt, bâiguiala aceasta de cuvinte însemna, în totalitatea ei, un puternic mesaj subliminal: Renunță la tot ce e pământesc, că așa vei ajunge în împărăția Domnului! Ce efect devastator avea asupra bătrânelor SINGURE o astfel de spălare de creier, nu e greu de înțeles.

Așa se face că Măndica Păun, o băbuță simpatică de 95 ani, pictoriță, și-a încredinţat întreaga avere popii Mihail Milea în schimbul îngrijirii sale și a intrării în marele alai din cer al Domnului. Azi, după o viaţă în care a avut încredere în oameni, Măndica Păun îşi frânge mâinile cu durere: a fost păcălită chiar de omul căruia i-a încredinţat soarta ei.

Acte peste acte, făcute în favoarea lui Milea, dar apoi dispărute

Măndica Păun l-a considerat pe preotul Mihail Milea ca pe un fiu pe care nu l-a avut niciodată. După moartea soțului ei, judecător, Măndica Păun a rămas singură pe lume, având ca urmași nişte nepoți, cu care ținea legătura. Bătrâna – fire voluntară şi independentă – s-a gospodărit cum a putut în apartamentul din Buzău, din pensia sa de nici 400 lei. Vrând să se pregătească pentru sfârşit, pictorița s-a gândit să facă un gest caritabil: să îşi lase averea Bisericii. Și pentru că i se părea că îl cunoaște suficient pe preotul Mihail Milea, a cărui enoriașă era și care avea o fundaţie pentru copii şi pentru bătrâni, „Sfântul Sava“, tanti Măndica i s-a confesat. Preotul Milea a venit acasă la ea cu soața sa, preoteasa Luminița. Ca să pecetluiască înţelegerea, bătrâna pictoriță le-a dat celor doi verighetele de cununie ale ei şi răposatului ei soţ. Apoi au urmat testamentul şi acte peste acte, făcute, dar dispărute apoi din casa ei.

Popa nu recunoaște nici că a primit verighetele

„Am avut un mare semn de îndoială când l-am întrebat dacă-şi mai aduce aminte de verighete. A zis un «Nu» ezitant şi prelung. Parcă am simţit un cui în inimă. Se făcea că nu mai ştie cui i le-am dat, lui sau soției. Temerile mele începuseră să se adeverească“, povesteşte tanti Măndica.

„El îmi aducea pufuleţi, eu i-am dat tot: casă, pământuri, bani!“

Deşi se angajase să se îngrijească de bătrâna enoriașă până la sfârşitul zilelor şi să-i facă toate cele creștinești, conform datinilor, atunci când va muri, preotul Mihail Milea nu s-a achitat de îndatoriri aşa cum s-a aşteptat ea. „Venea din când în când cu câte ceva. Odată a venit cu o cutie mare de carton, pe care o purta aşa pe umăr, de credeai că e plină cu cine ştie ce. Cutia era aproape goală şi avea pe fund nişte pachețele. De obicei îmi aducea pufuleţi, că știa că-mi plac. O dată mi-a trimis lapte şi un borcan cu castraveți murați în oțet. Eu nu mănânc nici una, nici alta. Dar el niciodată nu pleca de la mine cu mâna goală. I-am dat bani, bani mulţi. Tot ce primeam de la stat pe pământul de la ţară îi dădeam lui pentru fundaţie. Mi-am convins şi rudele să îi doneze bani frumoşi pentru fundaţia lui. Aşa am şi spus, că tot ce las pentru fundație, nu pentru el personal. Dar el şi-a trecut bunurile pe numele lui“, spune bătrâna.

De la capăt, până la capăt

Picătura finală a fost când tanti Măndica a avut un puseu de tensiune, iar părintele i-a spus să se odihnească puţin, că n-are nimic. Bătrâna şi-a sunat nepoata de la Constanţa, care a venit de urgenţă şi a dus-o la medic, i-a luat tratamentul şi un aparat pentru măsurarea tensiunii. Convinsă că la Buzău n-o să aibă nimeni grijă de ea, mătuşa Măndica a rugat-o pe Dana să o ia la Constanţa, unde să îşi trăiască bătrânețile liniştită şi în siguranţă.

De când a venit la Constanţa, bătrâna pictoriță trăieşte o altă viaţă. A luat-o de la capăt, în altă casă, cu alţi oameni. „Acum mă simt iubită. Am avut întotdeauna încredere în oameni, îi iubesc. Nu am gândit niciodată rău de nimeni. Nu e în firea mea. Aşa am avut încredere şi în el, în preotul Milea. Doamne, ce naivă am fost…. Şi ca mine mai sunt oameni păcăliţi de el, când povesteam ce am pățit cu el, aflam de alte cazuri asemănătoare. Vreau, cât trăiesc, să se facă dreptate şi să se afle cine este, de fapt, preotul Milea, ca să nu mai fie înșelați şi alţi bătrâni“, ne spune Măndica Păun.

„Am crezut că lucrurile vor decurge aşa cum ar fi normal și creștinesc, doar vorbeam de un preot, nu?”

„Deşi noi, ca nepoți, am avut o relație foarte bună cu dânsa, nu ne-am opus la înstrăinarea bunurilor, considerând că preotul Mihail Milea este o persoana de încredere, care va face ceea ce se cuvine pentru mătuşa noastră, Măndica Păun. Astfel, luând cunoştinţă de dorinţa dânsei, am crezut că lucrurile vor decurge aşa cum ar fi normal și creștinesc, doar vorbeam de un preot, nu? Contam pe faptul că atunci când dânsa va avea nevoie, dumnealui va răspunde prezent și totul va decurge bine… Din păcate, faptele demonstrează o altă față a preotului. În fapt, dumnealui a urmărit doar deposedarea mătușii noastre de toate bunurile materiale pe care le deținea și probabil dacă aceasta ar fi căzut la pat ar fi internat-o într-un cămin deţinut de Fundaţia pe care o patronează, lucru care, am aflat ulterior, se întâmpla cu majoritatea bătrânelor înșelate în acest mod.

Semnele de întrebare pentru noi au apărut prin situația în care o găseam de câte ori mergeam pe la dânsa; de fiecare dată era într-o stare destul de precară, atât fizic, cât și psihic, depresivă, aproape, iar apartamentul în care locuia începuse să arate neîngrijit, fiind nevoie, la fiecare vizită a noastră, de curăţenie amănunțită”, ne spune revoltat și Ștefan Lucian, nepotul Măndicăi Păun.

„Suntem o familie foarte credincioasă. Suntem credincioși trăitori, mergem duminica la biserică, ținem posturile, ne spovedim şi ne împărtășim. Întâi ne-am bucurat când am auzit că mătuşa este luată în grija părintelui, ştiam că asta este voinţa ei şi se simțeam împăcați dacă o ştiam pe ea bine. Dar când am văzut în ce hal a ajuns, am avut o mare cumpănă. În primul rând nu puteam crede că un preot ar putea face aşa ceva, să profite de o bătrână. Apoi ne-am gândit cum să facem, nu voiam deloc scandal, noi ținem la credinţa noastră, nu vrem să facem rău Bisericii sau oamenilor săi. Dar nu toţi preoţii sunt ceea ce spun. Mai ales că are şi aşa o imagine de binefăcător. Nu ne-a venit să credem ce ni se întâmplă. Am avut mare încredere în el“,  ne spune și Dana Ștefan, nepoata pictoriței.

„Grozăvia în care a intrat Tanti Măndica și dimensiunea caracterului lui Milea”

Cum arătam mai sus, când au pornit să recupereze bunurile bătrânei, nepoții au constatat că niciun act original nu se mai găseşte în casă. Lipsea până şi actul de concesiune de la locul de veci din cimitir. „Când tanti Măndica ne-a comunicat că doreşte să o luăm din Buzău cât mai repede, deoarece se teme pentru viaţa sa, abia atunci ne-am dat seama că lucrurile sunt foarte grave. În aceeași zi, am vorbit cu preotul Milea și l-am rugat să ne întâlnim pentru a-i aduce la cunoştinţă hotărârea dânsei și pentru a lămuri anumite aspecte legate de foarte multe acte pe care acesta le luase de la tanti (acte de proprietate, acte de identitate, acte de concesiune pentru locul de veci etc.). De dimineață, fusesem și la primăria Costești, unde am aflat că unul dintre terenurile deţinute de dânsa acolo a fost vândut către preotul Milea. Am aflat la ce notar s-au perfectat actele si am fost acolo, solicitând o copie după actul de vânzare cumpărare. Tranzacția fusese încheiată pentru suma de 19 500 lei pe care, chipurile, preotul i-ar fi dat-o mătușii noastre. În fapt, dansa nu a primit niciun leu. Când, în fine, ne-am întâlnit cu Milea, l-am întrebat, cum era și firesc, și despre situaţia proprietăților deţinute de mătuşa noastră și dacă acestea se mai afla în proprietatea sa, la care Milea a făcut fețe-fețe, practic tăindu-l transpirația. Ne-a răspuns ca DA, toate sunt intacte și în continuare pe numele mătușii, că nu a înstrăinat nimic, doar că documentele de proprietate sunt la dânsul si că-i este foarte greu sa le găsească întrucât „acasă are mii de acte și nu ştie unde sunt exact aceste acte”. Cât despre actul de Concesiune pentru locul de Veci, locul în care este înmormântat unchiul de mai bine de 13 ani, răspunsul preotului a fost că nu ştie nimic de un astfel de act, dar s-a oferit să meargă împreună cu noi la administratorul cimitirului, de unde a obţinut o „copie” a unui act datat 27.04.2015. Era, practic, un nou act de concesiune. Atunci am realizat grozăvia în care intrase Tanti Măndica și dimensiunea caracterului lui Milea. Mințea. Cu nerușinare și fără nici un fel de credință în Dumnezeu” ne mai mărturisește Ștefan Lucian. În plus, bărbatul ne spune că, pe lângă mătușa lui, alte patru femei au avut aceeaşi soartă. Au rămas pe drumuri după ce au crezut orbește în cel care slujea în casa Domnului.

Popa și milioanele de euroi

După multe întâlniri şi drumuri făcute de rudele femeii, de la Constanţa la Buzău, părintele a dat înapoi ce luase, cu excepţia unui teren de 5 hectare, pe care îl vânduse imediat în câștig – deşi nu avea voie să-l înstrăineze. S-a angajat doar printr-un act de mână să returneze terenul sau banii, dar nu s-a mai ţinut nici de cuvântul scris.

Prin actul scris de mână, popa Mihai Milea se obliga să-i restituie Măndicăi Păun suma de 120 000 (unasutădouzecidemii) de euro pentru terenul de 5 ha pe care îl vânduse, la câteva ore după ce îi fusese donat, unui  influent om de afaceri buzoian, Ion Mănescu, proprietarul firmei CONSTAM Buzău. Nu ne miră deloc faptul că, ulterior, popa nu a mai returnat acești bani! La relațiile pe care le are cu mafia care a împăienjenit sistemul judiciar din județul Buzău, ce i s-ar putea întâmpla? Nimic! Și nu ne mai miră nici cum un „preot” supranumit „Sfântul” are o avere de ordinul milioanelor de euro! De ce să ne mai mire?

Mână în mână cu notarii locali

La Buzău, mafia notarilor publici și a executorilor judecătorești este notorie. Anul trecut, a fost „scoasă pe margine” de ÎCCJ notarul public Monica Tudorancea. Executorul judecătoresc Adrian Porojnicu are două dosare în anchetă la DNA. Așadar, nimic din ceea ce i s-a întâmplat Măndicăi Păun nu a însemnat ceva nou sub soarele buzoian. Multe dintre actele notariale semnate de ea, neexplicându-i-se ce doreşte popa Mihail Milea să obțină prin toate aceste acte și ce o pune acesta să semneze, folosindu-se de numele lui Dumnezeu și al Fundaţiei Sf. Sava, au fost „plămădite” cu acordul și în deplină cunoștință de notarul public Ștefan Vergu. Cu acest notar, preotul Milea a făcut apoi tranzacţii cu bunurile Măndicăi Păun, fără ştirea bătrânei, deşi bunurile donate nu puteau fi înstrăinate decât după moarte, așa cum ceruse ea să fie specificat în actul de donație. Altfel, nu se explică în nici un fel faptul că un teren donat de Măndica Păun, în dimineața zilei de 11 septembrie 2008, este vândut în aceeași zi, la același notar (Ștefan Vergu – n.n.), de către Mihail Milea cu o sumă de 11 (unsprezece) ori mai mare decât valoarea terenului trecută în actul de donație de notarul Ștefan Vergu. Apoi, ne vine greu să credem că același notar care a estimat dimineață că terenul donat are o valoare de 6500 (șasemiicincisute) / ha, în după amiaza aceleiași zile a ajuns la concluzia că același teren valorează 73224 (șatezecișitreidemiidouăsutedouăzecișipatru) lei per hectar! Dar, știți cum e: socoteala din târg nu se potrivește cu cea de-acasă, cu toate că matematica e o știință enervant de exactă.

Zeci de hectare de pădure la discreția lui Milea

„Referitor la suprafața de 5 ha înstrăinată către Ion Mănescu și pentru care Milea s-a angajat că plătește suma de 120 000 euro, părintele ne-a mai propus să ne dea în schimbul terenului, dacă nu vrem banii, 55 ha pădure la Bisoca, acolo unde cumnatul său este primar. Întrebându-l dacă are o aşa suprafaţă mare de pădure, acesta a exclamat: „Avem! Avem!”, ne mai declară Ștefan Lucian, nepotul bătrânei țepuite de Popa Milea.

Apărarea popii

„Ne-a donat pământul, nu ne-a zis că are strănepoți. Am mers la ea aproape în fiecare zi, nu-i lipsea chiar nimic. Nu-i adevărat că trăia în mizerie, pozele acelea pe care le-aţi văzut, ce ştiu eu, puteau fi făcute oriunde. Pe strănepoți nu-i ştiam, nu i-am văzut niciodată, nici oamenii din bloc nu-i cunosc. Apoi ea s-a răzgândit şi a plecat cu ei. Eu am vrut să-i dau pământul înapoi, dar ea vrea bani, o sumă foarte mare. Omul căruia i-am dat pământul mi-a dat bani mai mulţi pe el, pentru fundaţie. Nu specifică în actul de donație că nu puteam înstrăina bunurile, nu scrie nicăieri. Iar hârtia de mână pe care am dat-o, prin care mă angajez să returnez terenul de 5 hectare sau suma de 120.000 euro, am dat-o sub șantaj, sub presiune psihică. Este între mine şi strănepotul ei, care m-a presat, m-a amenințat. Am vrut să scap de el. Dar pot să o neg oricând, hârtia aceea nu are nicio valoare“, declara pentru ziarul Adevărul, în urmă cu un an, Mihail Milea. Câtă nonșalanță și cinism! Și ca un „sfânt” adevărat, popa a adăugat că el se roagă în continuare pentru Măndica Păun, mințind că este pentru prima dată când i se întâmplă să intre în litigiu cu un donator.

„Dacă vrei să fie chinuit un om, urează-i să ajungă la bătrâneţe şi să mai fie şi singur, să n-aibă pe cine striga la telefon când îl ajunge deznădejdea“, este unul dintre gândurile așternute pe hârtie de bătrâna pictoriță Măndica Păun, în orele de singurătate.

Căminul de bătrâni Câmpeni

Așezământul pentru bătrâni „Sf. Sava” din Câmpeni, judeţul Buzău, ascunde poveşti de viaţă nu numai tulburătoare, dar și cinice. După o viaţă de muncă şi sacrificiu, aceşti oameni au ajuns să-şi trăiască aici bătrânețea, crezând în promisiunile „Sfântului”. Sunt bătrâni care, deşi au copii realizați, cu o stare materială ce le-ar permite să-i îngrijească, nu vor să mai ştie de existenţa lor. Au fost ademeniți aici de vorbele îmbietoare și promițătoare ale popii Milea. Acum, vorba aia, vrei nu vrei, bea Grigore aghiazma, căminul de la Câmpeni le-a devenit casă. Mulți, însă, preferă să-l părăsească și să se ducă niciunde. Este și cazul bătrânei J. T. Fostă infirmieră la spitalul Județean Buzău și uitată de copii, a auzit prin târg vorbe frumoase despre popă și despre căminul de la Câmpeni. Ajunsă aici, i s-a pus în vedere că trebuie să doneze pensia fundației Sf. Sava și deoarece pensia pe care o avea nu era mai mare de 900 lei, dar încă mai era cât de cât în putere, trebuie să muncească pentru a fi adăpostită acolo. Exploatată inuman de oamenii de încredere ai popii Milea, ajunsese să muncească mai mult de 12 ore pe zi. Fără nici un fel de mulțumire din partea conducerii, fără nici un fel de speranță că ceva, cineva va interveni să-i mai îndulcească zilele bătrâneții. Până când, într-o zi, s-a hotărât și a părăsit lagărul de la Câmpeni. Acesta nu este însă singurul caz în care un bătrân părăsește căminul de la Câmpeni. Mulți pensionari au rămas fără mai multe terenuri, mii de lei, dar şi fără aur, după ce au ajuns la căminul fundației S. Sava.

Proprietar de cabane în care își petrec weekendurile politicieni, polițiști, avocați, judecători și ziariști

Bisoca, munţii Buzăului. Aici, popa Milea a ridicat o biserică și o tabără pentru copii. În Delta Dunării, mai are o tabără la Maliuc. La Bisoca, am găsit un afiș ce face referire la organizarea de tabere școlare în această locație, însă nu am întâlnit nicio persoană care să ne poată da mai multe relații cu privire la eventuale oportunități de cazare în această clădire. Nu că am vrea cazare în vreuna dintre clădirile ridicate de Milea. Vrem doar să știm cine își mai face veacul pe aici, în afara copiilor. Totuși, cineva de la cabana Lacul Limpede, aflată în imediata apropiere a taberei al cărei proprietar e popa Milea, ne spune că în fiecare weekend aici vin diverși politicieni, polițiști, avocați, judecători ori ziariști de la Buzău. Această informație ne-a fost confirmată ulterior, pe trezie, și de un mare avocat buzoian, care, ca și popa Milea, n-are voie să bea între o mahmureală și alta.

„Cultura” popii, pe banii fundației

Pentru dezvoltarea „dimensiunii culturale” a Fundației Sf. Sava, a fost creat un Institut de Științe Creaționiste, o editură, o bibliotecă, precum și câteva mici muzee. Nu știm ce înseamnă „Institutul de Științe Creaționiste”, nici câte muzee păstorește fundația „Sfântului”, știm doar că la editura Fundației Sf. Sava, popa Mihail Milea scoate pe bandă rulantă sute de cărți al căror autor este… Mihail Milea! Gurile rele mai spun, printre altele, că toate aceste așa zise cărți nu numai că formează o bogată colecție de compuneri școlărești, ba chiar mai „ciupesc” de pe ici, de pe colo câte o propoziție. Eu, unul, nu cred! Cum să plagieze „Sfântul”?

„Misionar” în stânga Prutului, adică la adăpost de legile penale ale României

Peste 400 de străini au obținut în ultimii zece ani cetățenia Republicii Moldova, scrie www.timpul.md. Jumătate din noii cetățeni moldoveni au afaceri în stânga Prutului. Afacerile unora dintre ei, însă, sunt dubioase, ba chiar penale. Iar statul moldovean pare să nu aibă nici o problemă cu noii cetățeni care au probleme legale. Printre beneficiile oferite de cetățenia moldovenească este faptul că Republica Moldova, potrivit Legii 596 din 05.06.1991 cu privire la cetățenia Republicii Moldova, în articolul 5 ,“Apărarea de către stat a cetăţenilor săi”, nu își extrădează cetățenii. Atrași de cetățenia moldovenească se pare că sunt și preoții străini, îndeosebi cei din România. Un exemplu elocvent este popa Mihail Milea, care a obținut cetățenia moldovenească în 2010. Din anul 1993, Mihail Milea conduce Fundația pentru copii, „Sfântul Sava”. Aceasta se ocupă de dezvoltarea proiectelor pentru copiii străzii, cantine sociale, ajutoare pentru bătrâni. Mai târziu, în 1998, a înființat și o școală de Arte și Meserii. Milea a fost desemnat “Omul Anului” în 2010 și Cetățean de Onoare al Buzăului în 2011. În 2016, preotul este acuzat de o bătrână de 93 de ani din Buzău că i-a înșelat încrederea, a luat banii și bunurile și nu și-a respectat promisiunea de a o îngriji. Femeia a donat toată averea fundației ’’Sfântul Sava’’ deținută de Mihail Milea. După mai multe întâlniri făcute de rudele bătrânei la Buzău, preotul a întors înapoi ce luase, cu excepția unui teren de 5 hectare pe care îl vânduse, deși nu avea voie să-l înstrăineze, mai scrie www.timpul.md.

În loc de epilog

Ce ți-e și cu zicala că „Până la Dumnezeu, te mănâncă „sfinții”! Personaje ca popa Milea le predică oamenilor în biserici despre bunătate și credință, îi învață ce e familia, Dumnezeu și viața. Nu e de mirare că ajung schizofrenicele să urle disperate la coadă la pupat moaște. „Sfinții” ăştia pot aduce orice creștin în pragul exorcizării. Să ne ferească Dumnezeu de astfel de popi, că de nenorociți ne ferim singuri! Voi vă dați seama în ce lume aberantă trăim dacă un popă care fură, înșeală și e unul dintre cei mai influenţi mafioți ai sistemului creat de Boșcodeală în județul Buzău e numit „Sfântul”? Dar un medic care salvează vieți cum trebuie numit? Dar un om care merge la muncă de la 7 dimineaţa la 10 seara cum trebuie numit? Dar mamaia aia care vinde zarzavat în piață și moare de frig ca să le dea ceva nepoților la facultate cum trebuie numită? Dacă un hoţ e numit sfânt, atunci voi, oamenii buni, care nu furați, nu dați în cap, nu ați obținut ilegal milioane de euro din escrocherii, atunci voi cum ar trebui să vă numiți? Dumnezeu? (Va urma)

Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, pedepsite de Codul Penal al României

Art. 244. Înșelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here