STRANIILE TELEPORTĂRI DIN MUNŢII BUZĂULUI

0

Munţii Buzăului sunt cunoscuţi în mediile oculte, şi în cele foarte „terestre“, mai ales ale armatei, ca regiune unde se manifestă fenomene ciudate: dispariţii de persoane, apariţii de Obiecte Zburătoare Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive, defectări ale aparaturii electrice, voalarea filmelor fotografice etc. Nu este de mirare că în Munţii Buzăului stabilise generalul Ilie Ceaușescu o subunitate cu un caracter ocult, pentru a „puncta“ şi antrena soldați pentru unitatea de paranormali pe care voia s-o înființeze.

CITEȘTE ȘI:

În această incursiune în necunoscut, suntem însoţiţi de o echipă de extrasenzoriali, condusă de cercetătorul Vasile Rudan, care, în anii ’80, a efectuat o serie de teste în regiune, la cererea gen. Ilie Ceaușescu. Cu ajutorul acestor ghizi psihici am descoperit o lume de dincolo de noi, pe care localnicii o numesc „Ţara Luanei“, o lume a misterelor, a mesajelor ocultate şi a manifestărilor paranormale.

GEOGRAFIA SACRĂ

Munții Buzăului au fost incluși, din cele mai vechi timpuri, în geografia sacră a lumii. Este vorba de o geografie ale cărei coordonate ezoterice au fost stabilite în vremurile de dinainte de Marele Potop, când pe Pământ domneau zeii, după cum ne transmit toate mitologiile lumii, începând cu cea sumeriană, considerată cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potențial energetic care se manifestă în plan fizic şi spiritual, numite de către experții în parapsihologie „perimetre energo-informaționale“. În astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializează, călătorind în spaţii atemporale sau primește informații telepatice de la entităţi necunoscute, iar subsolurile sunt întotdeauna bogate în zăcăminte de mare interes. Oamenii cu percepții extrasenzoriale se simt foarte „apăsați“ de încărcătura energo-informaționala existentă în asemenea zone geografice sacre, de care Romania este plină. Este suficient să citești „Dacia preistorica“ a lui Nicolae Densusianu ca să ai dimensiunile geografiei sacre ale ţării noastre.

CERUL STRANIU

Zona la care ne referim în acest material este o regiune „sihăstrită“, ce cuprinde comuna Bozioru, cu satul Fişici, cătunul Nucu, până dincolo de Lacul Goteş, zonă întinsă peste culmi străvechi, unde poți vedea straturile geologice ridicate aproape pe verticală, în urma unor contorsiuni ale scoarței petrecute în vremuri imemorabile. Satele şi cătunele cu puţini locuitori urmează o linie șerpuită peste culmi sălbatice, unde urşii sunt la ei acasă (iar urşii de pe aici sunt renumiți pentru ferocitatea lor). Peste aceasta zonă se întinde un „cer straniu“, care uneori capătă o intensitate ce nu poate fi descrisă prin cuvinte, pe care oamenii de știință o măsoară în grade Kelvin, având valoarea de peste 23.000. Pentru comparație, azurul cerului deasupra marilor orașe abia depăşeşte 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul să observăm cu ochii noștri acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca în zilele frumoase, capătă nuanțe atât de profunde, încât parca devine un vortex. Cu cât te uiți mai mult, cu atât simți că te absoarbe infinitul. Este ca o vrajă care iți cuprinde toata ființa şi-ţi paralizează simțurile, nu mai auzi nimic în jur, iar pupilele se dilată. Suntem scoși din această stare de companionii noştri care ne spun zâmbind: „Aţi simțit cum se deschid porțile energetice ale Universului, când toata ființa devine spirit“. Cel mai straniu ni s-a părut nouă faptul că eram foarte aproape să ratăm momentul, dacă nu ni s-ar fi atras atenția fiind preocupați să ne uitam pe unde călcăm, prin bolovănișurile cărării.

SECRETELE DIN ADÂNCURI

Ne dăm seama cât de uşor este să ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobișnuiți să privim cerul. Cercetătorul Vasile Rudan ne spune ca testele extrasenzoriale au rezultate maxime atunci când cerul capătă acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, percepția fiind acută. În anii ’80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii cărora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Aceștia nu conștientizau puterile lor deosebite, participând la teste ca şi când ar fi fost jocuri normale. Erau împărțiți pe grupe, așezați pe anumite culmi şi li se spunea să transmită prin puterea gândului, de la o grupă la alta, diferite informații. Aceste transmisii telepatice aveau o mare acuratețe când cerul ajungea la intensitatea maxima. În plus, ei au indicat cu precizie, tot prin percepție extrasenzorială, locuri unde se aflau vestigii antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fuseseră chemați pentru experiment. De unde știau? Percepeau informații ca şi când pământul le dezvăluia tainele sale. Aici ar trebui amintită altă coincidenţă stranie cu denumirile oculte ale civilizației sumeriene. „Buzur“ (Bozioru), având ca simbol un triunghi cu baza pe verticală, se referea la un zeu enigmatic „care rezolva secretele din adâncuri“, asociat de unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca şi când acest enigmatic zeu intrase în „rezonanţă“ cu micii cercetători.

CELĂLALT TĂRÂM

Cu siguranță, cele mai ciudate fenomene din zonă sunt disparițiile de persoane. Aceste dispariții se manifestă în două moduri. Unele persoane au dispărut şi nu au mai reapărut – eveniment relatat de Monitorul de Iaşi, iar altele au dispărut dintr-un loc şi au apărut în altul, după o perioadă de timp, fără să-şi aducă aminte ce s-a întâmplat, după cum reiese din povestirile sătenilor, strânse de profesorul de română din comuna Bozioru, Ilie Mândricel. Despre „celălalt tărâm“, care, în unele condiţii, „absoarbe“ pe nenorocoșii care se află în preajmă, există destule relatări cât să merite o cercetare științifică a fenomenului. Din punctul de vedere al studiului fenomenelor paranormale (şi ne referim la testele paranormale la care au participat numai oameni de știință, rezultatele acestora fiind publicate în „Enciclopedia Fenomenelor Paranormale“ de Brian Inglis), teleportarea este „transferul materiei prin materie“, până nu demult un nonsens. Acest transfer presupune voința „cuiva“ sau anumite condiții electromagnetice, obiecte sau persoane dispărând dintr-un loc si apărând în altul sau pur şi simplu, dispărând în „neant“. Obiectul sau persoana transportată se numește „aport“, putând fi încadrată în anumite coordonate fizice, spațiu, timp, greutate etc.

TELEPORTAREA DOAMNEI GUPPY

Anul 1871. Într-un imobil din Conduit Street, Londra, se strânsese un grup de oameni de știință, pentru a participa la demonstrațiile de teleportare efectuate de mediumuri renumite ale timpului. Era o adevărată piatră de încercare să se admită că un obiect se poate dematerializa dintr-un loc şi materializa în alt loc. Demonstrațiile erau făcute cu obiecte, care apăreau sub ochii oamenilor de știință, dar ei se declarau nemulțumiți, invocând tot felul de „înşelătorii“. Însă, Madame Agnes Guppy era să-i dea gata, când a fost dematerializată din casa ei din nordul Londrei şi materializată în sala de ședință. Madame Guppy, o femeie corpolentă, i-a privit năucă şi jenată (era în capot) câteva secunde, apoi a fost „dusă“ înapoi. O vizită rapidă, discretă în privința scopului, la domiciliul acesteia a confirmat faptul că era îmbrăcată în același capot. Nu era conștientă de „călătoria“ ei, crezând că avusese o „viziune“ provocată de o indigestie. Straniu era faptul că nici unul dintre mediumurile prezente în sala de testări nu-şi aducea aminte să fi vrut să facă aceasta demonstrație, dar erau exasperați ca „aportările“ de obiecte nu erau luate în considerare de oamenii de știință. „Experimentul Guppy“ a fost trecut la „iluzionism“.

BRĂILENI PIERIŢI ÎN NEANT

Ținem să precizăm că vortexul din Bozioru nu are nici o legătură cu experimentele militare supervizate de gen. Ilie Ceaușescu, nimic  în comun cu „Experimentul Philadelphia“ sau „Proiectul Montauk“, „oculții“ generalului doar profitând de particularitățile zonei pentru a-şi îmbunătăţi performantele metapsihice. În aceasta zonă par că se deschid porți temporale în mod natural, în care oamenii sunt absorbiți şi uneori este posibil să păţească ce a păţit echipajul de pe USS Eldridge. O primă referire la astfel de dispariții face Dan Fodor, în Monitorul de Iaşi. El relatează despre doi brăileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvăluie numele), care, în anul 1980, au plecat spre cătunul Nucu, dar, într-un loc numit „La Tihărie“, unul dintre ei s-a gândit sa facă o urcare pe una dintre stâncile cu forme ciudate din zonă. Folosind echipamente de alpinism, tânărul a urcat până în vârf, de unde a strigat la prietenul său: „Uite ce am găsit!“. S-a aplecat, a ridicat ceva ce părea a fi un lanț metalic şi… a dispărut. O vreme, cel rămas jos a așteptat ca prietenul său să termine cu glumele, apoi s-a convins că s-a întâmplat ceva cumplit. L-a anunțat pe fratele dispărutului, care a sosit din Brăila cu o echipă de zece inși, câţiva dintre ei lucrând în Ministerul de Interne. Chiar fratele dispărutului a urcat pe stâncă. A găsit şi el lanțul metalic, pe care l-a ridicat şi… a dispărut şi el. Nimeni n-a mai îndrăznit să repete „figura“. Cei doi frați, căutați în zadar prin împrejurimi, n-au mai apărut niciodată.

ENIGMATICA CIVILIZAŢIE

Chestionat în privința dispariției celor doi brăileni, Alexandru Mironov, care fusese de vreo opt ori prin regiune, a ținut să sublinieze ca zona este într-adevăr foarte deosebită şi fără astfel de disparații misterioase. Printre altele, a precizat că această zonă nu este, în primul rând, identificată arheologic, deși acolo au fost descoperite fragmente de ceramică a unei civilizații căreia nu i s-a putut preciza epoca, diferită de vestigiile cunoscute deja din punct de vedere arheologic. A amintit despre anomaliile magnetice, despre un pisc care atrage toate fulgerele, despre izvoare radioactive şi despre o regiune unde solul este negru, ca şi când, odată, acolo, a ars „ceva“, probabil o construcție imensă. Am văzut şi noi stratul gros de sol ars şi o bucată dintr-un zid ciclopic, care probabil înconjura întreaga așezare. În regiunea amintită de A. Mironov, în anii ’80, grupurile de copii telepați, conduși de cercetătorul Vasile Rudan, au indicat, prin percepție extrasenzorială, locurile unde exista vestigii. În acele locuri au fost descoperite urme ale acelei așezări necunoscute, dar „experiența“ arheologilor nu a mers mai departe de demonstrațiile copiilor, dintr-un dezinteres imposibil de înțeles. Ce civilizație stranie a înflorit oare pe acest „vortex“ natural şi cum a dispărut ea?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here