STĂPÂNUL BILELOR

0

Are Dragnea bile? Are!

CITEȘTE ȘI:

„Suntem o țară în care-și fac de cap Dragdamf, un personaj care îi duce pe români cu vrăjeala, şi Golumii, niște pitici politici bipolari, care încă nu s-au decis pe care drum să apuce, într-un film de groază cu orci, borci şi porci.”

Este clar, pentru cei mai mulți, că politica de 60% a PSD se bazează aproape exclusiv pe vrerea lui Dragnea et comp. și gogorițele spuse de ștabii pesediști pe la televiziunile și ziarele de serviciu supuse cu ciozvârte aruncate din bugetul public de Dragnea împărat și acoliții lui. În plus, PSD și Dragnea mai pot să-și facă mendrele și pentru că nu prea are cine să-i bage în pizda mamii lor. Mai exact, Dragnea împărățește în marș forțat, fără niciun obstacol, din simplul motiv că Opoziția este ca și inexistentă. De altfel, slăbiciunea Opoziției a fost și cea care a dus la victoria în alegeri a PSD. Numai că acum nici măcar nu mai este vorba despre slăbiciunea Opoziției, ci aproape despre inexistența ei.

Păi, cine mai face opoziție PSD în România?

Prins în jocuri interne, în care orgoliile dintre foștii PDL-iști și liberali încă primează, cu aceiași oameni de care până și liberalii autentici s-au săturat, fără figuri noi, carismatice, necompromise, fără lideri autentici, cu o complicitate mascată la toate manevrele de îmbogățire penală ale ștabilor PSD, Partidul Național Liberal încă își caută echilibrul și drumul. Nu poate, nu vrea sau nu știe să mai facă opoziție. PMP-ul lui Băsescu – și mai ales Traian Băsescu, o umbră penibilă a celui care a fost cândva politicianul Băsescu – a ales să susțină pe față politicile anti-Justiție ale coaliției de guvernământ, căreia aproape că i s-ar alătura și la Putere, dacă i s-ar ivi ocazia. Cât despre USR, nici nu se poate aduce vorba!

Astfel, având alături și televiziunile penalilor Voiculescu, Ghiță etc., cu o presă scrisă aservită în totalitate prin sponsorizări mascate în contracte de publicitate, într-o lume politică în care fiecare trădează în pofida propriului interes, iar foștii sunt mai toți la pârnaie, cu o Opoziție care-l pupă pe unde apucă și cu un PNL care se pare că va alege din nou tactica tăcerii, Dragnea aproape că zburdă nestingherit spre a-și pune în aplicare aproape orice plan îi trece prin cap. Singura piedică, în afara propriilor greșeli, care pot să-l ducă într-o zi la pârnaie, pare să fi rămas trezirea la realitate a românilor. Ori asta se întâmplă de obicei ori mult prea rar, ori niciodată.

Totuși, până unde este Liviu Dragnea dispus să meargă? Nu are limite. Şi asta e marea diferență față de Victor Ponta. Nu îl voi considera niciodată dezirabil pe fostul premier, toate păcatele îi rămân la locul lor, dar Victor Ponta avea totuşi o limită peste care nu a trecut niciodată. Liviu Dragnea, un Nero contemporan al României, nu are nicio limită.   Şi sunt ferm convins că ar fi în stare să-și târască şi partidul şi ţara în orice nebunie, în orice scandal, în orice aventură sinucigașă pentru a-şi atinge scopurile. De la tribuna Parlamentului, în şedinţa dedicată moţiunii, a declanșat un atac dur împotriva justiţiei, anunțând practic un Jihad eliberator. Şi nu mă îndoiesc că îl va declanșa pentru că nu mai are nimic de pierdut.

Şi, chiar mai mult decât atât, Liviu Dragnea, cel mândru că este român, a fost dispus să facă UDMR nişte concesii istorice, toate cu efecte letale  asupra simbolurilor naţionale, concesii pe care niciun partid şi niciun politician nu le-a acceptat vreodată. Când eşti gata să declari 15 martie zi liberă pentru comunitatea maghiară, deci să recunoști ca sărbătoare cu toată încărcătura ei istorică de coșmar pentru românii din Ardeal, îţi asumi nu numai o sfidare teribilă, ci şi un potenţial de mare tensiune internă.

Ce dovadă mai teribilă de dictatură totală într-un partid poate fi decât votul fricii pe care l-am văzut la moţiune? Supravegherea strictă a fiecărui vot de către Liviu Dragnea personal, presiunea uriașă pe fiecare pesedist care să se simtă strivit, să nu aibă de ales.

Lecția acestor zile nu este despre politică, pentru că nimic din ceea ce trăim nu are vreo legătură cu regulile politicii normale, indiferent cât de dură este ea. Lecția acestor zile este despre ceea ce se întâmplă atunci când trimiți maimuța cu grenada în mână în silozul nuclear ca să vezi ce se întâmplă. Şi ne place sau nu, grenada a fost pusă în mâna maimuței de electorat.

Nu e doar vina lui însă. Așa cum arătam mai sus, este şi vina opoziţiei, vina lipsei de opțiuni pentru cei care au rămas acasă.  Ce urmează e greu de spus în acest moment. Jocul era în mâinile președintelui Iohannis care trebuia să desemneze un nou premier. Nu văd niciun motiv pentru care preşedintele, ajuns într-un vârf al mandatului său, a fost dispus să-i ofere lui Liviu Dragnea un premier marionetă care să îi îndeplinească ordinele pentru a distruge ţara.    Acum, după numirea marionetei Tudose, putem ajunge oriunde. Singura şansă pentru România este doar un eventual și previzibil “Jihad” în PSD, care să se răscoale împotriva lui Liviu Dragnea şi să-i limiteze masiv puterile.

Altfel, suntem o țară în care-și fac de cap Dragdamf, un personaj care îi duce pe români cu vrăjeala, şi Golumii, niște pitici politici bipolari, care încă nu s-au decis pe care drum să apuce, într-un film de groază cu orci, borci şi porci.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here