BILANȚUL CELOR ȘASE LUNI CU PSD: TOTUL PENTRU DRAGNEA

0

Fără să o spună răspicat, PSD a intrat într-un război cu capitalismul, cu piaţa liberă, adică cu bunăstarea. Îi este încă neclar cum să-i rupă picioarele, fără să-şi pună capul la bătaie. Să o recunoaştem, e perseverent. Numai unui mediu de afaceri pe care-l urăști profund şi fără speranţă de iertare îi rezervi surprize precum impozitul pe cifra de afaceri. Aşa se face că, înainte de a-şi lua un consultant fiscal, un om de afaceri înţelept din România trebuie să-şi găsească un foarte bun psiholog.

CITEȘTE ȘI:

România de anul trecut păstra aparenţele unei democraţii, încă ținută pe marginea prăpastiei de câteva fire miraculoase. Acum execută un salt avântat fără paraşută, în speranţa că va ateriza pe o saltea de puf. O combinație între deriva instituțiilor fundamentale, subminarea statului de drept, neonorarea obligaţiilor strategice externe şi sacrificarea echilibrelor financiare prefigurează furtuna perfectă.

Apariţia unui actor instituțional cu puteri nelimitate

Ca un făcut, în ultimele luni, cel mai înalt for juridic al statului, Curtea Constituţională a luat-o razna. Sub preşedinţia lui Valer Dorneanu, sedusă de propria superputere, CCR legiferează „general-obligatoriu” şi „definitiv” în interesul PSD. CCR s-a reinventat şi a început să facă treburile murdare odată cu retragerea ordonanței 13. Simplificând cât se poate, pentru a-l scăpa pe Liviu Dragnea de închisoare, CCR a impus Parlamentului fixarea unui prag al prejudiciului pentru abuzul în serviciu. Un prag inexistent în vreo democraţie occidentală, pe care CCR l-a tras de păr dintr-un raport al Comisiei de la Veneția. CCR mai impune Parlamentului să legifereze un tratament nediscriminatoriu între parlamentari şi miniştri, fără condiționalități de cazier, pentru accederea în funcţii. Vizat este acelaşi infractor Dragnea. Uluitor, în CCR judecătorilor le-au fost interzise opiniile concurente, ca semn al unei gândiri „unice şi corecte”, anunțând că am intrat într-un alt design juridic al statului.

DNA, sub asalt

Nu a fost deloc o surpriză. Dar intensitatea şi diversitatea tacticilor folosite în subminarea încrederii şi activităţii acestei instituţii au fost peste orice închipuire. PSD nu a fost singur în ofensiva mediatico-politică; i-au sărit în ajutor foşti preşedinţi, foşti şefi ai DNA, procurori cunoscuți, încât acum se pune întrebarea: câte luni la conducere mai are Laura Codruţa Kovesi? Oricum, DNA nu mai are aceeaşi capacitate de acţiune, pentru că legislaţia a fost ciuntită. Să ne gândim doar la efectele redefinirii conflictului de interese.

Sabotarea intereselor strategice ale României

Deşi subscrie la ceea ce a devenit o mantră – 2% din PIB pentru apărare, Guvernul PSD nu reuşeşte să îndeplinească această obligaţie. În ciuda angajamentelor externe luate la cel mai înalt nivel, programele de finanţare a armatei, toate contractele de înzestrare, dotare şi modernizare tehnică a armatei sunt sistematic amânate, anulate sau suspendate. Simptomatic, Planul Naţional de Înzestrare a Armatei a fost retras din CSAT, fiindcă lipseşte angajamentul alocării a 2% din PIB.

În război cu capitalismul

Fără să o spună răspicat, PSD a intrat într-un război cu capitalismul, cu piaţa liberă, adică cu bunăstarea. Îi este încă neclar cum să-i rupă picioarele, fără să-şi pună capul la bătaie. Să o recunoaştem, e perseverent. Numai unui mediu de afaceri pe care-l urăști profund şi fără speranţă de iertare îi rezervi surprize precum impozitul pe cifra de afaceri. Aşa se face că, înainte de a-şi lua un consultant fiscal, un om de afaceri înţelept din România trebuie să-şi găsească un foarte bun psiholog. Nevroza mediului de afaceri creşte după fiecare şedinţă a PSD pe marginea programului imprevizibil de guvernare al PSD. Se anunță mereu noi taxe, chiar variante ale unui nou sistem de impozitare; de fapt, fantasmagorie veche. Altfel, deşi istoria ultimelor opt decenii îl contrazice la toate capitolele şi datele, PSD se străduie, neabătut, să ne contrazică: statul trebuie să devină dominant în economie. Pesemne, ce-l mai încurcă e că nu găseşte tocmai oamenii potriviți. Orice-ar face, nimereşte aceleaşi sinecuri, manechini din show-biz, puşi la administrarea companiilor naţionale. Aşteptăm Fondul Suveran de Investiţii, raiul nepotismului fără frontiere.

Cât de scump vom plăti? Depinde în ce moment societatea se va trezi din mirajul creșterilor de salarii şi piere iluzia bugetelor făcute doar pentru consum. O nouă criză globală ne poate veni frățește în ajutor, grăbind prăbușirea castelului de nisip pe care se bazează modelul economic şi social al PSD.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here