Barajul Siriu, un drum național care se scufundă și o catastrofă din ce în ce mai iminentă

0

Barajul Siriu din județul Buzău își ițește spinarea de 122 de metri înălțime între masivele Podu Calului și Siriu și ascunde în spate un lac artificial cu 155 de milioane de metri cubi. Este al doilea cel mai mare baraj din România construit fără a se utiliza foarte mult beton, ci din anrocamente, pământ și miez de argilă.

CITEȘTE ȘI:

Am tras, de câțiva ani încoace, nenumărate semnale de alarmă privind lucrările de mântuială şi graba cu care a fost terminat barajul Siriu în anii nouăzeci. Versanţii care îl împrejmuiesc stau să cadă tocmai pentru că nu li s-au făcut injecţii la bază cu lapte de ciment pentru consolidare, nu s-au făcut corecţii ale torenţilor din stânga şi dreapta barajului, pentru a preveni alunecările de teren, altfel spus, lucrările nu au fost niciodată finalizate. Astfel, proiectul unei copertine care să se prăbuşească peste alţi câţiva ani este o inepţie! Aici, trebuie lucrări de anvergură: golirea barajului şi consolidarea lui punctuală, aşa cum s-a procedat şi la barajul de la Gura Apei. Pentru că pericolul real pe care îl reprezintă alunecările de teren de la Siriu, nu este închiderea DN 10, ci posibilitatea repetării unei catastrofe ca cea de la Belci, judeţul Bacău, în 1991.

Lucrări de mântuială cu care autoritățile buzoiene ne tot prostesc de vreo douăzeci și ceva de ani

Alunecarea de teren din luna mai 2006 (vedere de pe baraj)

Lacul de acumulare a fost proiectat în 1970-1972, iar imediat după terminarea proiectului au început şi lucrările de construcţie. O grăbire a întregului proces de construcţie provoacă însă fiori localnicilor: versanții lacului sunt formaţi din șisturi, iar nivelul de apă care se infiltrează în ei depășește valorile maxime din domeniul amenajărilor hidro-energetice. În anii ’90 a existat o tentativă de injectare a versanților cu ciment, astfel încât infiltrațiile să fie limitate. Regia Apele Române spune însă că barajul în sine, format din anrocamente, nu are absolut nicio asemenea problemă, fiind vorba strict de versantul din dreapta lacului, în care apa nu are voie să se infiltreze prea mult, dar situaţia s-a rezolvat şi, deci, nu mai există pericolul unor masive alunecări de teren. Pe de altă parte, milioanele de metri cubi de pământ care s-au „prelins” în cuva lacului pe Siriaşu, pe Teherău, pe Giurca, au grăbit periculos de mult colmatarea lacului de acumulare. Iar prin colmatare, lacul Siriu ar putea creşte presiunea asupra barajului, situaţie în care barajul ar putea să se rupă. Iar dacă se va întâmpla asta, se va produce cel mai mare dezastru din istoria României, în lacul de acumulare fiind peste 1 500 000 de metri cubi de apă. Iată că ceea ce scriam în urmă cu aproape un an, se adeverește astăzi. Pericolul unei catastrofe la Siriu e parcă mai iminent ca niciodată. Nu, nu e o bucurie că previziunile mele sunt acum o realitate de necontestat, ci doar mâhnirea că autoritățile plătite de noi să prevină astfel de calamități ne-au râs atunci în nas, iar, azi, reușesc să ne prostească din nou!

DN 10, care leagă Buzăul de Brașov și una dintre cele mai spectaculoase șosele prin munți din lume, se scufundă

Drumul Național 10, care leagă Brașovul de Buzău, a fost înscris, anul trecuți, între cele mai spectaculoase atât în ceea ce privește peisajul, cât şi pentru șoferii care le parcurg, de către jurnaliștii de la Yahoo News. Dar, pe cât este de frumos peisajul, pe atât de periculos este să circuli pe el. Este principalul drum care leagă Ardealul de Muntenia și Dobrogea. Șoferii care îl folosesc spun că poate fi asemuit cu Transfăgărășanul. A fost construit odată cu barajul de la Siriu iar acum are DIN NOU nevoie urgentă de reparații capitale pentru că, în 5 puncte de pe traseu, nu mai prezintă siguranță pentru participanții la trafic.

Muntele gâlgâie și aruncă noroi pe carosabil

Când intri din județul Covasna în Buzău, la coada lacului Siriu, peisajul care se dezvăluie ochilor este de o frumusețe cum rar întâlnești. Abia ai timp să te dezmeticești că apare primul hop: viaductul tăiat în masivul stâncos Teherău construit în urmă cu 40 de ani. Grinzile de susținere ale podului sunt atât de erodate de infiltrații încât structura nu mai prezintă siguranță pentru trafic. Administratorul drumului a luat măsuri ca săi protejeze pe participanții la trafic: restricții de viteză de 10 km/h , de tonaj 7,5 tone ;I a limitat accesul pe viaduct la un sens de mers cel dinspre Brașov. Calculele făcute de experți au arătat că reparația viaductului ar costa 1,5 milioane de euro. Șoferii cu experiență, care cunosc bine traseul, spun că la vremea când a fost construit viaductul nu a fost prevăzut un trafic greu, așa cum e în zilele noastre. “Mașinile care circulau în anii 70 nu depășeau 5 tone ori acum sunt mai multe și mai grele”, ne spune un șofer de meserie care a străbătut țara în lung și-n lat. Deși restricțiile sunt semnalizate corespunzător nimănui nu se pare săi pese. Un autovehicul care transport bușteni trece și fără să încetinească și mai ales ignorând restricția de masă. Șoferul ne spune că nu are alt drum decât prin Prahova ceea ce pentru el este un ocol de peste 60 de km. După ce treci prin curbe strânse și deosebit de periculoase, masivul care străjuiește drumul dă din nou emoții puternice. Bolovani imenși stau gata-gata să se prăvălească. La doar 1 km de viaductul Stânca Teherău, se circulă tot pe un singur sens. O stâncă imensă a blocat în urmă cu câțiva ani traficul dar mai ales a distrus o bandă din drum, pe cea dinspre Brașov spre Buzău. La câțiva kilometri în aval, mai exact la km 81, deși versantul pare că a fost consolidat suficient de bine, cu parapeți, după o alunecare masivă din 2005, apare o nouă provocare. Un izvor situat la câteva sute de metri în munte gâlgâie și aruncă noroi pe carosabil.

Au apărut și stalactite

Expertiza tehnică realizată la jumătatea anului 2014 de o firmă de proiectări din Bucureşti a evidențiat numeroase deficiențe și degradări în infrastructura şi suprastructura viaductului Stânca Teherău, care se află pe malul stâng al lacului Siriu, în amonte de barajul de acumulare. Potrivit memoriului tehnic realizat de Beta Cops SRL, au fost constatate armături descoperite și ruginite, iar pe alocuri zone de beton căzute, care descoperă atât etrierii, cât și armăturile de rezistență. La rosturile dintre fâșii au apărut… stalactite. De asemenea, la deschiderea numărul 3 a viaductului a apărut o crăpătură de 6 metri lungime. „Bordurile care mărginesc partea carosabilă sunt degradate și rupte pe întreaga lungime a viaductului, pe partea stângă, și lipsesc pe partea dreaptă. Grinda parapetului de siguranță de pe partea stângă are armături descoperite și ruginite. Din cauza degradării unei porțiuni din viaduct, pe acesta se circulă doar pe o bandă, fiind impusă și restricția de viteză de 10 km/oră tocmai pentru că nu există vizibilitate, viaductul fiind într-o curbă. De asemenea, versantul de pe partea stângă a viaductului, cum mergi spre Buzău, are roca fisurată și crăpată, existând pericolul desprinderii de fragmente din acesta și căderii lor pe partea carosabilă, cu urmări asupra stabilității și rezistenței suprastructurii. Și versantul de pe cealaltă partea are nevoie însă de consolidări. Potrivit experților, sunt necesare lucrări de protecție a versantului de pe partea stângă care vor consta din înlăturarea tuturor stâncilor instabile și montarea unei plase ancorate în stâncă, lucrări de consolidare a infrastructurii, a suprastructurii, lucrări de siguranță rutieră, refacerea parapeților de siguranță și marcaje rutiere, protecție taluz” se mai specifica în raportul de expertiză realizat de Beta Cops SRL.

Un munte de bani pentru șmecherii din conducerea judeţului

Ca urmare a acestui raport de expertiză, CNADNR a desemnat în urmă cu doi ani, prin licitaţie, constructorul care se ocupase de reabilitarea viaductului – SC Luconsa BM Galați. Durata estimată a lucrării fusese de 18 luni iar garanția de 5 ani. Costul lucrărilor depăşise 12 milioane de lei iar acestea au început în aprilie 2015. În martie 2016, Instituţia Prefectului Buzău a comunicat că lucrările au fost încheiate şi că circulaţia rutieră pe DN 10 în zona stânca Teherău a fost reluată (sic!).

La Siriu, însă, nu știm cum se face că ce se repară ziua, se strică la loc noaptea, asemenea legendei Meșterului Manole. Cam așa se poate spune despre ce se întâmplă pe DN 10, în zona barajului de la Siriu. De la sfârșitul săptămânii trecute, de când s-a reactivat alunecarea de teren, o jumătate de șosea a ajuns cu 3 metri sub nivelul celeilalte jumătăți. Situația este însă din ce în ce mai rea. Iar ploile anunțate pentru perioada următoare ar putea fi dezastruoase, în pofida eforturilor de stabilizare a zonei.

„Pică tot muntele”

Astfel, alunecările de teren de la Siriu par de nestăvilit. ,,Situația este destul de gravă, pentru că terenul este destabilizat pe o suprafață de 5 hectare. Vârful versantului s-a îmbibat cu apă și practic, acum, e pe cale să pice tot muntele”, ne declară un sătean. De ani de zile, mii de „specialiști” s-au perindat pe la Siriu, însă măsurile luate nu par să fie suficiente pentru oprirea prăbușirii versantului. Cât despre reabilitările viaductului Teherău, acestea nu sunt altceva decât un fel de „perpetuum mobile” isteț, un alt mijloc al șmecherilor din conducerea judeţului de a mai păpa câţiva bănuți publici. Nu ştim ce „specialişti” au tăiat panglica finalizării reabilitării viaductului în martie anul trecut, ce șmenării s-au făcut, cine și cui i-a dat șpaga etc. Nici nu e nevoie. Șmecherii ar trebui să explice DNA-ului, iar DNA-ul ar trebui să ne explice și nouă aceste lucruri. Noi ținem doar evidențele. Iar evidențele, de data asta, sunt cât Munții Buzăului de mari!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here