România sub incidența Legii privind recursul compensatoriu

0

Noi toţi trăim într-un fel de puşcărie mai mare, în nesiguranță şi frică, ispășind vina de a ne fi ales nişte conducători șmecheri, cinici şi penali. Prin urmare, pentru a trăi o viaţă normală într-o societate normală ar trebui să cerem cu toţii să intrăm sub incidența Legii privind recursul compensatoriu. Întrebarea e cui să adresezi cererea asta colectivă de compensare și „graţiere” în numele poporului român? Că_Klaus Iohannis, chiar certat cu actuala Putere, nu este decât încă o piesă din complexul angrenaj al sistemului ticăloșit.

CITEȘTE ȘI:

Încă o dată ţara se rupe, iar autorităţilor li se rupe. O prăpastie adâncă se cască între cei care vor liberi pe penalii patriei şi restul nației, care nu-i vor pe ăştia liberi. Nu ne-ajungeau băsiştii şi antibăsiştii, pesediștii și antipesediștii, pro şi contra Antena3, pro şi contra Catedrala Mântuirii Neamului şi cine ştie câte alte motive de divorţ prăpăstios în interiorul nației, ne-am pricopsit cu încă unul: pro şi contra Legii privind recursul compensatoriu.

Legea privind recursul compensatoriu, care a intrat în vigoare de joi, este o șmecherie politică. Legea a fost astfel gândită și votată pentru a se putea aplica la toate penitenciarele din România, și nu doar acolo unde sunt condiții improprii conform normelor UE. Cu alte cuvinte, indiferent dacă deținutul a beneficiat sau nu de confort, el devine beneficiar al acestei legi fiindcă aceasta specifică faptul că se face raportul dintre numărul de deținuți și suprafața totală de cazare.

Mișcarea a fost gândită de alianța aflată la guvernare încă din perioada Ordonanței 13. Încă de la acea dată s-a vorbit despre regimul de detenție din România care nu corespunde normelor europene. Inițial se refereau la calcul pe fiecare cameră. Acum, spre exemplu, aplicându-se la nivelul penitenciarelor, dacă într-o cameră stau trei-patru deținuți care beneficiază de toate condițiile europene, iar în alta, suprapopulată, tot din același penitenciar, stau 20-30 de deținuți, și cei trei-patru intră la condiții necorespunzătoare. Asta este șmecheria. Ca toți, absolut toți să beneficieze de această lege, deși nu au stat înghesuiți niciodată. Legea asta se va aplica până în 2022.

Poate că, într-un alt context, n-ar fi fost o problemă grațierea asta – nici n-am fi băgat-o în seamă, mii de infractori aşteaptă bunăvoința parlamentară și prezidențială – dacă n-ar fi fost politizată până când am simţit că ni se face rău. Tot felul de adormiți care îşi văd electoratul o dată pe lună (şi-atunci fără să le poată spune niciun cuvânt credibil), tot soiul de populiști dezmățați care n-au nimic altceva în cap în afara procentelor din sondajele de opinie, precum şi o mulţime de ziarişti în criză de cititori se întrec acum în a intra în grațiile publicului pesedist pe uşa din dos a penitenciarelor în care stau pe gânduri penalii politici, hoți între hoți, pesediști cu peneliști. Toţi ipochimenii ăştia, în frunte cu Dragnea, Tăriceanu, Toader, miniştri, deputaţi, senatori, gazetari fără obiectul muncii s-au dat de ceasul morţii, încă din iarnă, să-i scoată din puşcărie pe penalii nației pe principiul „pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”.

Motivul în susţinerea acestei grațieri mascate este că în penitenciarele bietei noastre țărișoare sunt condiții improprii de trai, conform normelor UE. Cu alte cuvinte, că deținutul nu a beneficiat de confort. Ca şi cum, dacă ai apucat să intri în Parlamentul României, fraierind o populație manipulată, lipsită de informație și fără discernământ, după aceea poţi face orice te taie capul: să furi, să înșeli, să baţi, să omori – pentru că tu faci totul ca Justiţia să nu mai aibă dreptul să intervină. „Sunt alesul poporului” ar trebui să ţină loc de examen, de concurs, de CV, de creier, inimă, rațiune şi logică, de oricare altă calitate care în mod obişnuit este necesară unuia care vrea să ardă etapele şi să ajungă sus de tot uitând că jos, la bază, e tristeţe mare. În opinia lor, refrenul de mai sus ar trebui să înlocuiască articolul de lege care îi face pe oameni să-şi cenzureze instinctele primare: „Nimeni nu este mai presus de lege”.

De fapt, despre asta e vorba: Legea privind recursul compensatoriu îi grațiază şi-i redă familiilor prea-îndurerate pe parlamentarii hoţi, pe demnitarii potlogari, pe toţi politicienii şi rudele acestora care s-au îmbogăţit furând statul român, adică furându-ne pe noi toţi prin evaziune fiscală şi înșelătorii grosolane! Ce mare lucru?! Că doar n-au omorât pe nimeni, au greşit şi ei, n-o să le luăm capul pentru câteva sute de mii sau milioane de euro furați din banul public. Ba, îi mai și plătim pe săracii pușcăriași că n-au avut condițiile și confortul necesar pentru o viață decentă. Că parcă noi am avea!

Minciuna şi hoţia n-au fost decât pentru scurte perioade de timp păcate capitale la români. Am trăit sute de ani oploșind sau chiar încurajând proastele obiceiuri balcanice. Ne e greu acum să trecem la alt tip de civilizație, să uităm că „se poate şi-aşa”. Ne e greu, dar suntem obligaţi s-o facem. Ne obligă chiar statutul de stat membru al Uniunii Europene, pe care, într-un moment de inconștiență fudulă, ni l-am permis. Că dacă n-ar fi constrângerile, monitorizarea şi amenințările UE, fiţi siguri că nimic n-ar fi…

Să-i grațiem, deci, pe penalii noștri. Pentru „că-i oameni şi ei” şi i-am și ales, nicicum pentru că am fi creştini pur-sânge şi ne-ar călăuzi mila şi compasiunea pentru aproapele căzut în greşeală. Am putea înțelege tipul ăsta de a raționa dacă preoţii ar propune, de pildă, grațierea unei femei cu trei copii care a furat, de foame, o găină din cotețul vecinului. Dar cine ar băga de seamă un asemenea demers? Câte televiziuni şi ziare l-ar face cunoscut, câţi oameni de bine s-ar bate să strângă semnături pentru a le trimite la Cotroceni? S-ar mai afla în treabă pastorul Gâdea şi înțelepții neamului de la Antena3? Cu siguranţă nu. Ar mai găsi Dragnea prilejul să se bată cu procurorii vânduți sistemului? Iarăşi nu.

Iată cum doar de un populism deșănțat e vorba şi de nimic altceva. Ne-aducem aminte de încercarea de grațiere a lui Gică Popescu, acum câțiva ani. Atunci, Gică Popescu nici nu ceruse, de fapt, să fie grațiat. Nu scrisese, precum mama lui Becali, scrisori disperate preşedintelui Băsescu. Gică Popescu s-a comportat demn, recunoscându-şi faptele şi acceptând că trebuie să ispășească pedeapsa dată de judecători.

Ceea ce aleșii noștri penali n-au făcut. Dimpotrivă, ei şi mulţi alţii ca ei, oameni cu funcţii de conducere în statul român, au ignorat şi ignoră hotărârile Justiţiei, considerând că sentințele unor judecători sunt facultative, ele putând fi „întoarse” prin legi suspecte de un Parlament corupt și penal. Ce-ar mai conta că vorbele „nimeni nu este mai presus de lege” ar deveni mai degrabă un epitaf pe mormântul Justiţiei româneşti? Încă unul, lângă atâtea altele.

Nimic nu mai contează pentru aceşti oameni când e vorba de nişte voturi, de manipularea miilor de oameni cinstiți care îi vor înjura şi-i vor scuipa pe de-alde Dragnea et comp. pentru Legea privind recursul compensatoriu. Calcul electoral simplu, cinic, probabil eficient. La urma-urmei, întreaga noastră existenţă se bazează pe asemenea calcule electorale cinice.

Drept pentru care am stat şi ne-am gândit că, de fapt, noi toţi trăim într-un fel de puşcărie mai mare, în nesiguranță şi frică, ispășind vina de a ne fi ales nişte conducători șmecheri, cinici şi penali. Prin urmare, pentru a trăi o viaţă normală într-o societate normală ar trebui să cerem cu toţii să intrăm sub incidența Legea privind recursul compensatoriu. Întrebarea e cui să adresezi cererea asta colectivă de compensare și „graţiere” în numele poporului român? Că_Klaus Iohannis, chiar certat cu actuala Putere, nu este decât încă o piesă din complexul angrenaj al sistemului ticăloșit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here